Dragă călătorule pe întortocheatele cărări ale internetului, bine ai venit. Îţi dau bineţe, pentru "că nu există mai plăcută şi mai de folos zăbavă decât cetitul" blogurilor. Dacă tot ai ostenit să ceteşti dintre aceste umile rânduri, poate nu te îndepărtezi înainte să laşi măcar un comentariu. P.S. Acest blog este un pamflet! Orice asemănare cu personaje sau realităţi româneşti ori internaţionale este absolut întâmplătoare. Cui nu-i place, să nu citească.

1001 de bancuri. Mai rămân încă 908

Bancul nr. 909

Bulă bea o bere în cârciuma lui preferată când intră un necunoscut. Acesta vrea să facă conversație și fiindacă acolo nu erau decât Bulă și cu barmanul încearcă să facă cunoștință cu ei. Barmanul îi spune că n-are chef de stat la palavre, dar că unicul său client ar fi dispus să discute dacă i se face cinste. Necunoscutul comandă două halbe cu bere, se duce la masa lui Bulă și îi oferă una după care îi cere să facă cunoștință. Bulă se uită la el cu ochi tulburi și îi spune: 

– Vezi mesele și scaunele astea? Eu le-am făcut, cu mâna mea. Am căutat cele mai bune scânduri de stejar, le-am tăiait frumos, cu mai multă grijă decât am avut de copiii mei și după ce le-am șmirgheluit bine, le-am lăcuit. Crezi că cineva îmi spune Bulă – Constructorul de mobilă? NU! 

– Vezi gardul din jurul crâșmei? L-am construit eu singur. Am făcut gropi, am bătut țevile adânc, am cimentuit gropile, am sudat suporți, am prins cu șuruburi leațurile apoi am bătut scândurile în cuie și le-am vopsit. Crezi că cineva îmi spune Bulă – Făcătorul de garduri? NU!

– Vezi fântâna aia de afară? Eu am săpat puțul, am pietruit interiorul, am scos mâlul, am pus nisip ca să se filtreze apa, am băgat hidroforul și am făcut toată instalația ca să aduc la chiuveta din bar apă proaspătă de izvor, dar crezi că cineva îmi spune Bulă – Săpătorul de fântâni? NU! Dar e suficient să fuți o oaie… 

Elena Băsescu scrie pentru Foodstory.ro

Print screen-ul de mai jos m-a convins că Elena Băsescu face jurnalism incognito pe site-ul Foodstory.ro, deoarece articolul are toate indiciile necesare: conține inovații în domeniul formelor de plural și se referă la băutura preferată a tatălui ei. Cocârțul acesta se poate consuma atât la succesuri cât și în caz de eșece. Enjoy!

1001 de bancuri. Mai rămân încă 909

Bancul nr. 910

Bulă, ciufut, intră într-un compartiment de tren și dă peste doi tineri căsătoriți. Nu spune nimic, se așează la geam, vizavi de cei doi și se uită la ei. Tinerii scot ceva de mâncare și îl servesc și pe Bulă.

– Doriți un sandviș?

– Nu mănânc, nu mănânc… nu mănânc…

Uluiți, cei doi de uită unul la celălalt și se gândesc că poate omului îi este sete. Ea scoate un termos, el o stică cu suc și îl îmbie din nou:

– Poate doriți o cafea…

– Sau un suc…

– Nu beau, nu beau… nu beau…

Interziși, însurățeii se gândesc la ce fac greșit, ies pe hol, discută și ajung la concluzia că au fost nepoliticoși și nu s-au prezentat, așa că reintră în compartiment, iar tânărul începe:

– Aș vrea să v-o prezint pe soția mea…

– Nu FUT! Nu fut… nu fut…

Trenul galben plin cu proști

Mă refer la metrou, deși îmi amintesc că în piesa ei Angela Similea rima „cai” cu „tramvai”. Irelevant. Să povestesc cum ERA să am o dimineață bună.

M-am deșteptat odihnit. Mi-am făcut ritualurile matinale și încă eram în grafic cu ora ajungerii la muncă. MP3 playerul era încărcat. Totul a mers ca pe roate până când am ajuns la metrou. Am nimerit o ramă Bombardier, din asta modernizată, cu geamuri care se deschid. Dacă nu mă înșel asupra cifrei, modificarea asta a costat Metrorexul vreo 8 milioane de euro.

Gemulețele astea chiar nu sunt vreo inutilitate gen Necolaiciuc, ci sunt necesare ca silicoanele la o femeie proastă, din cauză că aerul condiționat al trenului nu face față la orele de vârf, când stau oamenii înghesuiți ca E-urile în cremvuști. În fine, pe aglomerație oberliht-urile alea sunt o binecuvântare. Cum spuneam, dimineața mea ERA perfectă.

Am nimerit loc pe scaun lângă o duduie nostimă, am fost atent când s-au închis ușile, trenul s-a pus în mișcare, un curent plăcut și răcoritor de aer a început să bântuie prin vagon, moment în care câteva muieri, din alea care consideră că vor rămâne sterpe din cauza curentului, au început să își schimonosească fațadele tencuite cu fond de ten.

A durat vreo 15 secunde până o maimuță din grupul ăsta a identificat sursa nenorocirii cu ochii ei bulbucați, străjuiți de niște sprâncene jalnic pensate. Baragladina s-a năpustit ca un pensionar la o deschidere de hypermarket și a închis gemulețul dătător de oxigen. Satisfacția care i se citea pe chipul strâmb era similară cu a unui moderator de talk-show căruia i se bat invitații.

Atunci am dat volumul mp3-ului la maximum, am închis ochii, m-am întors în timp cu câteva secunde și mi-am imaginat cum sar ca un arc încordat de pe scaun, îi tai calea toantei și îi trag un pălmoi de îi zgudui codul genetic de neam prost. Justificativ îi urlu: „Futu-ți gura mă-tii de proastă, cu ce tupeu jegos îți permiți să decizi tu pentru toată lumea că e mai bine să nu avem aer?”.

Mental, continui cu violența verbală până la următoarea stație când plăvanca pleacă din tren. Mizerabila nu putea să suporte aerul curat nici măcar o stație. Privesc la restul grupului de țațe fericite că pot musti în mirosurile lor grele și mi le imaginez la medic cum primesc diagnosticul de cancer.

Degeaba. Dimineața mea a fost stricată deja, iremediabil. Rememorez de câte ori și în câte feluri de mijloace de transport în comun am asistat la prostia românească de a asuda, năduși, băși și vomita fără ca cineva să aibă inițiativa de a deschide un geam sau o trapă de plafon.

Cea mai cumplită dar și amuzantă experiență de genul ăsta avut loc într-un autobuz pe o cursă interjudețeană. O femeie cu un plod orăcăitor în brațe și-a câștigat prin istericale dreptul de a nu permite niciun geam deschis, de teamă să nu-i tragă curentul progenitura. Totul se întâmpla într-o zi de august, după orele amiezii, pe o căldură de peste 35 de grade Celsius.

În apărarea torționarei întregului autobuz ticsit de oameni a sărit și o doamnă care stătea pe scaunul de lângă isterică. Această doamnă s-a transformat însă în cel mai mare critic și cea mai acuzatoare voce a mamei cu copilul după ce pruncul s-a căcat pe el regește.

Că dejecțiile plozilor sunt mai toxice decât gazul Sarin știe toată lumea, dar nu vă puteți imagina cum pute cufureala unui borac din ăsta mic pe o căldură toridă. Doamna care o protejase de curent pe mama cu răscăcăciocul consumase acum un întreg tub de spray deodeorant, lucru care nu făcea decât să facă putoarea cumplită să miroase a căcat atomic și Rexona.

Prin urmare, buna doamnă a îmbrățișat cu mâinile și picioarele cauza aerului curat și a nu s-a lăsat până nu a deschis toate gramurile și trapele din comunistul autobuz MAN. Subit, teama de curent i-a dispărut și ei și mamei denaturate care cine știe ce hrană alterată băgase în vajnicul răhățitor.

Morala acestei povești ar putea fi accea că situațiile de căcat duc la schimbări în bine. Mai trebuie doar să găsesc o soluție ca să aduc această schimbare în metroul miticilor. Să mă cac pe mine nu am tupeu, așa că vă rog să lăsați alte sfaturi și sugestii în secțiunea de comentarii. Vă mulțumesc anticipat!

Parfum de dietă

Cred cu putere că în lumea asta există oameni care se gândesc toată ziua cum pot profita de prostia semenilor lor. De față avem exemplul celor care „inventează” soluții-minune la kilogramele în plus. De ani de zile citim despre cum oricine poate slăbi în somn, uitându-se la televizor, luând tot soiul de pilule cu extracte naturale, cu ajutorul centurilor cu șocuri electrice etc.

Acum a mai apărut o veste bună pentru cei care s-au luptat ani la rândul cu surplusul de kilograme şi care au ţinut diete drastice pentru a reuşi să slăbească, dar nu s-au gîndit nicio clipă să alerge, să meargă la sală sau să consulte un nutriționist.

Cică oamenii de știință din Marea Britanie au conceput un parfum pentru slăbit. Da, uau! Produsul se numeşte Diet Slimming Perfume, costă 24,99 lire sterline, adică puțin peste 131 de lei şi conţine arome precum cea de alge marine şi cele ale unor ierburi care elimină pofta de mâncare, cu o notă citrică ce oferă o senzaţie de prospeţime.

„Este un parfum nou fantastic pentru persoanele care urmează o dietă şi doresc să piardă în greutate înainte să renunţe la haine pentru plajă. Este complet natural şi beneficiile lui sunt incredibile, de la îmbunătăţirea circulaţiei sangvine până la stimularea sistemului imunitar, fiind un antioxidant care ajută la detoxifierea organismului”, a spus Vee Koppelman, fondatorul site-ului de produse cosmetice şi de înfrumuseţare VZ Hair and Glamour, care comercializează Diet Slimming Perfume.

Dezamăgitor. Eu credeam că parfumul are aromă de mâncare și că persoana care se dă cu el are mereu senzația de sațietate. Mă întreb ce game aromatice s-ar vinde mai bine în România: Apă de ciorbă de burtă, Parfum de mici, Colonie de sarmale, Extract de shaorma sau Esență de plăcintă cu brînză?

Pe cât poate să pară de ciudat ce am enumerat eu mai sus nu e deloc exagerat. Anul trecut, cu ocazia Valentine`s Day, lanțul de restaurante Pizza Hut din Canada a făcut o glumă anunțând pe Facebook că va lansa un parfum cu „aromă de aluat cald de pizza și mirodenii”.

După ce 10.000 de fani au postat pe site că ar fi încântați să poarte acest parfum, biroul de marketing a fost nevoit să comande crearea acestui parfum, în ediție limitată, cu care a cadorisit primele 110 persoane care au scris că și-l doresc.

Ideea creativilor de la firma de marketing Grip Limited nu este nouă. În 2008 firma Crispin Porter Bogusky, a conceput această glumă  pentru Burger King anunțând lansarea parfumului „Flame by BK,” cu aromă de carne la grătar. Parfumul „Flame” a fost vândut cu ocazia sărbătorilor de iarnă în unele locații Burger King la prețul de  3,99 dolari SUA.

Nici eu, nici Pizza Hut nu am inventat parfumurile cu aromă de mâncare și cred că e un lucru bun. Sezonul estival abia a început și vom avea parte de suficienți concetățeni care miros a tot felul de fast-food-uri fără să fi cumpărat vreun parfum special. Pe amatorii transportului în comun îi avertizez că vom simți și arome de carne încinsă, dar nu pe grătar ci la soare, cu pregnante note de transpirație.

1001 de bancuri. Mai rămân încă 910

Bancul nr. 911

Bulă și Strulă sunt asasini plătiți. Noaptea, în mașina parcată discret, cei doi stau și așteaptă să apară ”clientul”. Bulă întreabă:

– Cât este ceasul?

– Deja e trecut de miezul nopții, de ce?

– Mă tem să nu fi pățit ăsta ceva…

1001 de bancuri. Mai rămân încă 911

Bancul nr. 912

Bulă îi povestește lui Strulă:

– M-am angajat la o uzină și chiar din prima zi am ajuns la spital cu concediu medical de 30 de zile.

– Păi de ce?

– Am intrat în secție și am strigat “Ioane aruncă-mi o cheie de 27!”

– Așa și?

– De unde era să știu că în hala aia erau 22 de muncitori pe care îi chema Ion!

1001 de bancuri. Mai rămân încă 912

Bancul nr. 913

Prietena lui Bulă îi dă o veste:

– Iubitule sunt însărcinată! Ce ți-ai dori să fie?

– 1 Aprilie!

1001 de bancuri. Mai rămân încă 913

Bancul nr. 914

Bulă și Strulă stau de vorbă. Bulă zice:

– Aş mai vrea să plec la Paris!

– Ai mai fost?

– Nu, dar am mai vrut!

La Mulți Ani de Ziua Bărbatului, dar fără bere, fotbal sau grătar!

Astăzi, 5 mai 2012, în Parcul „Lumea Copiilor” din București, cu începere de la orele 12.00, toţi cei prezenţi se vor putea delecta cu preparate care mai de care mai gustoase precum mici, pastramă, cârnaţi şi bineînţeles nelipsita bere, până la ora 23.00. Party pentru bărbații adevărați.

Pe scena din parc urmează să concerteze minoritarul Connect-R alături de trupele Voltaj, Sistem, Vunk şi Heaven. Surpriza va fi trupa de dansatori alături de care vor face spectacol cele trei grații de la Heaven. Le cunosc și mi se par cele mai fără ifose tipe din showbiz-ul autohton. Bravo lor!

Făcând abstracție de sărbătoare, nu pricep de ce advertisingul trebuie să ne spună cine suntem, ce vrem, ce ne place și ce avem nevoie să consumăm ca să fim în pas cu moda, lumea sau convențiile sociale.

Berarii ne spun că bărbații adevărați sunt aceia care consumă bere oricând. Ăștia s-au combinat cu măcelarii, deoarece berea merge perfect alături de grătarul pe care trebuie să sfârâie  cârnăciori de bere, fleici, mici, pastramă, frigărui și alte preparate din carne mai mult sau mai puțin împănate cu E-uri sau emulsie de șorici și monoglutamat de sodiu.

Dacă îmi place vinul și sunt vegetarian asta însemană că îmi cad coaiele? Nu voi mai fi considerat mascul? Femeile cad pe spate numai la propunerile indecente izvodite de guri care duhnesc a mici bine usturoiați și care eructează emisii aerobe cu iz de malț, hamei și cea mai pură apă de la munte?

Mai nou, imaginea băutorului de bere nu respectă tiparele clasice. Acum apar în reclame la bere tot soiul de hipsteri, emo, corporatriști, IT-iști și alte soiuri de -iști care fac parte din targetul berarilor. Mă aștept ca în scurt timp să văd reclame cu popi care fac bungee-jumping și beau bere făcută din cea mai binecuvântată agheasmă.

Sensibili la dorințele bărbaților, care nu vor să facă celebra „burtă de bere”, berarii de la firma nușcare spuneau că berea are cele mai puține calorii și că este un mit că îngrașă, băută responsabil. Cum pula calului să o bea prostul responsabil, când e bombardat cu sugestii publicitare care îi spun că trebuie să o bea MEREU?

Ce nu pricep este legătura aproape ombilicală între bere și fotbal. Consider asta o jignire pentru bărbații care se uită la meciuri, dar nu sunt nici proști, nici needucați. De ce nu se poate bea ALTCEVA în timpul vizionării unui meci de fotbal? Doar pentru că publicitarii bat monedă pe asocierea asta de când lumea? Să-i chiș în freză, vorba unui clasic în viață.

Propun sărbătorirea unei zile a bărbatului care să nu aibă nimic de a face cu berea, fotbalul, grătarele sau mârlănia promovată prin reclame. Nu toți bărbații se identifică cu subspecia care nu știe decât să urle și înjure la fotbal, să vânture un grătar și să ghorțăie bere cu amici de-aceeași teapă.

Bărbații se pot sărbători și discutând la un pahar de vin, coniac sau altă băutură alcoolică. Există viață și subiecte de discuție și fără fotbal. Bărbații pot lua masa fără ca felurile de mâncare servite să fie însoțite de muștar. Eu aș prefera să petrec ziua bărbatului în compania unui grup de prieteni care să fie compus și din femei.

Nu vi s-au părut niciodată suspecte întrunirile gen popotecă ale „bărbaților adevărați”, care se simt grozav doar în compania altor bărbați? Eu știu că s-a votat legea fututului în cur dar, în ritmul în care se promovează obiceiurile dosnice, mă tem ca aplecarea să nu devină și obligatorie.

Foarte ciudată mi se pare, în Cartea galbenă a Organizației Bărbaților din România (OBR), Regula nr. 95, a schimbării scuipatului, care spune: „Când împărţim aceeaşi sticlă de bere, nu-i ştergem gâtul înainte să bem.” Sărut gay la gura sticlei? Ce dracu!

Dacă bărbăția adevărată înseamnă îmbucatul de preparate la grătar, privind la fundași și ghiorțăind bere, prefer să nu mă amestec în această troacă și să fiu un bărbat atipic, cu riscul de fi considerat mai puțin „adevărat”.

La urma cozii sper ca, măcar în viitorul apropiat, o parte dintre bărbați să considere că sărbătorirea masculinității ar fi bine să includă relații sexuale cu femei, ca să se bucure și ele de ziua noastră, că și-așa se dau peste cap pentru noi tot anul. Să trăim până murim!

O fi mult, o fi puțin… 250 de postări. Altu`moare și-așa n-are!

Platforma WordPress a devenit ca un joc video. Îți ține scorul și te încurajează să devii mai bun sau, în cazul meu, mai prolific.

Ca să nu fiu acuzat de laudă deșartă, am făcut și o captură de ecran al fericitului moment triumfal. Read it and weep.

250! Nu e grozav de mult, nici puțin. Măcar de-ar fi centrimetri cubi între două roți. Doamne Ajută!

Asfalt virtual uscat!