Dragă călătorule pe întortocheatele cărări ale internetului, bine ai venit. Îţi dau bineţe, pentru "că nu există mai plăcută şi mai de folos zăbavă decât cetitul" blogurilor. Dacă tot ai ostenit să ceteşti dintre aceste umile rânduri, poate nu te îndepărtezi înainte să laşi măcar un comentariu.

Vreau să sune telefonul, la Salvare

Mai supărătoare este promovarea unei tipe bolnave psihic, care nici măcar nu arată bine. Este vorba despre grasa care s-a isterizat la tembelizor şi a lansat strigătura “Vreau să sune telefonul,/ Hai să vă dau milionul”. Femeia cu boala lui Calache se numeşte Adela Lupşe iar acum câteva zile a concurat cu un cârd de alte flămânde într-o emisiune care se numeşte “Inelul cu diamant”, deşi ar fi trebuit să poarte titlul „Interviu cu proxenetul”.

Ideea emisiunii este foarte educativă pentru noua degeneraţie, deşi nu musteşte de originalitate. Virinel Columbeanit a stârnit iremediabil, prin mariajul cu Whoremonica, interesul fetişcanelor dornice de o viaţă bună fără să-şi frece prea mult coatele pe băncile şcolii. Acestea ştiu acum că la examenle vieţii nu contează cum se descurcă în scris, dacă excelează la oral.

În fine, cele nuşcâte fiice ale Evei s-au zbătut, ca peştele fără prostituate, ca să obţină o şaibă de logodnă în valoare de 10.000 de euroi. Majoritatea zvânturatelor erau “carosate” plăcut ochiului, deşi era clar că multe suferiseră oarece tuning în garajul unui plastician. Asta a făcut ca formele mai mult decât rubensiene ale supraponderalei cu plug în loc de nas, să umple diagonala ecranului tembelizorului. Urât. Foarte urât.

Cu toate acestea, planturoasa a ajuns în finală, ca drept doavadă că prezenţa ei a fost “pusă cu mâna”, altfel nu se explică de ce a mai fost primită în studio după ce şi-a  smuls bikinii în direct. În spiritul acestui curent stupid de a promova idioţi să nu vă fie cu mirare dacă îl vom vedea pe Fernando de la Caranşebeş la viitoarea emisiune lacrimogenă “Falsez pentru tine”, în care vedete de mucava vor cânta pentru bunăstarea necăjiţilor patriei.

Gigantomastia salvează România

Mă scot din sărite “vedetele” care au fost deturnate de la direcţia în care s-au lansat. Un exemplu la îndemână este fata aia cu ţâţe multe, care era Mama Natură într-o emisune a urlătorului Dan Negru. Am un lapsus, dar cred că veţi şti cine e diafana dacă vă spun că tipa asta e pusă de tabloide în competiţie cu soră-sa pe dilema bucureşteană: “Oglindă, oglinjoare, care-i cea mai lăptoasă din ţeare?”.

În fine, tipa pe care o recomandă doar  cantitatea de ţesut mamar “dă pă piept” prezintă acum vremea la Antena cu numărul 1 a Motanului Felix. M-a enervat să văd că o tipă planturoasă, care a devenit cunoscută prin adâncul act de cultură al arătatului ţâţelor, a luat acum pâinea de la gura cuiva care poate chiar ar fi reuşit să prezinte bine rubrica Meteo.

Ce mă seacă până în măduva oaselor este că ipocrita nici nu prezintă timpul probabil în sânii goi. Aşa, apariţia ei mi s-ar fi părut măcar justificată. Dar nu. La noi nu este permisă nici o astfel de urmă de normalitate şi de logică. A, mi-am amintit. O cheamă Luciu, Nicoleta Luciu, deşi la cât de necioplită este fata singrul luciu pe care îl are e acela de pe buze sau cel dat de uleiul de corp cu care ea îşi evidenţiază inteligenţa, înaintea şedinţelor foto la bustul gol.

Fiind un împătimit al inferenţelor şi al deducţiei vreau să cred că cine a angajat fata cu airbag-uri nu a făcut-o pentru rating ci pentru acurateţe în prezentarea vremii. Romica Jurcă a prezentat vremea la TV o gaşcă de ani şi o făcea din ce în ce mai bine. Şi balconata va deveni expertă în meteorologie, cu două condiţii: dacă va citi de pe prompter care  va fi presiunea coloanei de mercur în următorii 20 de ani şi dacă îşi va folosi mamelele în interes de serviciu, adică să le transforme în baloane meteorologice. Eu unul îi doresc marinăreşte: “Vânt bun din pupa”. Îmi cer scuze dacă am scris greşit vreun cuvânt din urarea lupilor de mare.

Care-i faza… ?

Care-i faza cu rârâiţii ?

Da, rârâiţii. Ştiu că e un defect destul de simpatic, care nu mai duce în mod neapărat posesorul la un logoped, dar nu credeam că va ajunge vreodată la rangul de calitate care să propulseze lumea în faţa reflectoarelor. Graseierea în româneşte este prezentă de la corespondenţi ai posturilor de televiziune până la puştimea din reclame. Asta mi se pare cu atât mai nasol cu cât ştiu sigur că, pe vremea când bunul simţ nu emigrase din ţara noastră, defectele de vorbire îi excludeau din start pe “francofoni” din meseriile care presupun claritate în exprimare. Aici mă refer doar la învăţământ şi mass-media, deşi poate erau şi alte sfere de activitate în care nu erau agreaţi pelticii, rârâiţii, şâşâiţii, fonfăniţii sau la modul general, oamenii cu limba scurtă. Nu va aşteptaţi la exemple că le ştiţi voi mai bine. Enervaţi-vă singuri.

Reclama e sufletul (2)

O altă reclamă cretină e una la Coca Cola cu ăia care mănâncă ca porcii, noaptea târziu. Care dracu face asta şi mai ales pe furiş? Culmea cretinătăţii e atinsă atunci când bagaboanta îşi ia de crăpare şi în cameră, dar dă peste ta-su, dependent de Prostamol care urinează 2 litri pe noapte, în rate de câte 2 mililitri. Se ducea omul, chior de somn, în treba lui când dă peste cârtiţa de fică-sa care se strecura ca o gheboasă, cu o farfurie cu potol în gheare.

În mod tradiţional românesc lui `Nea Prostată i-ar fi sărit somnul, chiftiriţa şi-ar fi încasat o scatoalcă însoţită de firescul “După toate câte au intrat în tine până la ora asta, îţi mai trebuie şi mâncare, curva dracului?!”. Reclama sfidează însă specificul românesc şi vrea să ne convingă că amărâtul părinte e prea bucuros de un blid cu halimos căpătat în puterea nopţii, ca să-i mai pese dacă progenitura foloseşte Cola pentru cunoscutele presupuse calităţi de spermicid.

Reclama e sufletul

Nu ştiu dacă expresia “Reclama e sufletul comerţului” a apărut în regimul de tristă amintire sau mai înainte. Nici nu e important. Ideea este că oricât adevăr ar fi conţinut în aceste cuvinte, unele reclame scot sufletul din mine. Nu ştiu dacă asta se întâmplă din cauza altor probleme, dar sunt reclame care mă fac să schimb urgent canalul. În primul rând este vorba de personaje.

Cred că societatea modernă promovează pe lângă scara inversată a valorilor şi o scară a normalităţii întoarsă cu susul în jos. Înainte, reclamele prezentau un produs, serviciu sau altceva cu ajutorul unor oameni care arătau bine. În reclame vedeai oameni frumoşi. Bărbaţi şi/sau femei. Acum apar toţi nasoii şi toate hâdele. Nu mă refer la ăştia cunoscuţi sub alintul de “vedete”, ci la necunoscuţi. Majoritatea sunt enervant de urâţi. Nu ştiu dacă sunt urâţi de toată lumea, dar eu îi urăsc sincer. Mă scot din sărite atât de tare încât cred că aş fi în stare să ard o palmă după ceafă unei astfel de persoane, atunci când aş întâlni-o pe stradă, numai ca să mă răcoresc.

Cui nu i-a fost invadat ecranul de reclamele pentru Vodafone cu studenţii ăia calici care fug ca potârnichile când e vorba să facă o chetă ca să plătească pentru pizza livrată la domiciliu? Nu mă interesează dacă lumea ar da sau nu năvală să cumpere cartele în urma unei reclame cu Adonişi şi Afrodite, dar sfrijitul cu nasul mare îmi ridică tensiunea. Tipa care-l scuteşte de banii de frizer e suportabilă.

O femeie care mă face să schimb postul este gospodina care umblă ca o curcă beată prin faţa liftului, cu unicul scop de a prinde în gură pastile de Tic-Tac. Japonezii se uită prin ea, dar ciumegul din spate e cucerit de prestaţie. Nu cred că omul o găseşte simpatică. Se poate bănui că şi el are o gospodină acasă, cu aceeaşi cantitate de farmec, ca gâsca care ciuguleşte mentosane din aer. Mie mi se pare că ea se antrenează pentru a performa felaţii unui Superman invizibil, care ar decide să zboare în cerc prin faţa unui lift cu unicul scop de a-i face deepthroat unei tembele cu ochii mai mari decât creierul.

Mai am nervi şi exemple, pe care le voi revărsa tot aici.

P.S.

Trebuie să fac o mărturisire. Ca la popă. Am avut două experienţe de blogus interruptus. Ambele pe Blogspot. În ambele cazuri am băgat câte o postare, după care nu m-a mai ţinut… inspiraţia. Simt că de data asta va fi altfel. Poate că de bun augur e şi layout-ul de la WordPress, care e mai ispititor şi mai versatil. Voi vedea.