Pensionarii pot salva România
Mulţi dintre noi avem râcă pe bieţii pensionari. Ne enervează că aglomerează inutil mijloacele de transport în comun şi că se “lipesc” de orice rând, coadă sau adunare populară, doar ca să se bage în seamă. Ne oftică atunci când coboară scările prea încet, când avem de-a face cu “vizoristele” care ne ţin evidenţa, mai ales a musafirelor, mai ceva decât un recepţioner de hotel şi reclamaţiile lor la asociaţia de locatari pentru o persoană în plus, care nu e trecută la întreţinere sau la poliţie pentru petrecerea cu ocazia zilei de naştere.
Pe mine mă oftică doar că eu nu am să o duc niciodată la fel de bine ca ei. Da, îi invidiez pe boşorogi. Şi cea mai dementă babă, care a lucrat la salubritate sau cel mai beţiv instalator s-au căpătuit cu câte un apartament sau o garsonieră, luate pe de-a moaca de la comunişti. N-au suferit de stress decât dacă au clevetit împotriva sistemului. Chiar dacă nu s-au ghiftuit, cu nu ştiu ce scofeturi pline de E-uri şi-au păstrat sănătatea deoarece au băgat în ei doar mâncare organică. Acum o mai sug la rece unii, deoarece nu au pensii aşa cum se aşteptau, dar mulţi se descurcă decent. Se pare însă că această stare de fapt nu va mai dura foarte mult.
Pensionarii din oraşul Satu Mare vor fi cu ochii pe gropile de pe străzi. Aceştia vor supraveghea în mod voluntar lucrările de reparaţii de străzi, care se vor realiza în municipiu. Cei care vor controla calitatea muncii drumarilor sunt pensionari de profesie ingineri sau maiştri în construcţii. Anunţul a fost făcut de primarul Iuliu Ilyes, la finele lunii ianuarie a acestui an. Ideea a venit din partea lui Mircea Marian, preşedintele Asociaţiei Judeţene a Pensionarilor, care doreşte implicarea acestora în diferite acţiuni din oraş, ca să nu se simtă marginalizaţi.
Pensionarii cu o bogată experienţă în domeniul construcţiilor de drumuri şi poduri vor analiza cum evoluează lucrările în timpul plombărilor carosabilului. Astfel, primarul crede că niciun drumar nu va mai putea trage chiulul când e vorba de făcut treaba ca la carte. Sieegur că da…
Lasă pensionarul să aibă de-a face cu şpăgarii din asfaltări, să vezi ce rapid uită de interesul public. Dacă nu i-aş fi văzut pe “adolescenţii” de la A-urile din cartierul Tătăraşi cum făceau campanie electorală pentru cine marca cea mai bogată plăsuţă cu şpagă, aş fi crezut că părul alb este o garanţie pentru demnitate, cinste sau onoare. Flori!
Da , ştiu că sunt mulţi pensionari care o duc rău sau foarte rău, că unii mor în case neştiuţi de nimeni său că foştii ţărani cooperatori au fost bătaia de joc a tuturor guvernărilor. Asta este. Las` c-au dus-o şi bine!
Mi-a scris Mihai Bendeac !
Da, ziua cea mare a sosit! Fix când eram gata să îmi pierd speranţa Bendeacool a dat un semn de viaţă. Omul ăsta chiar citeşte mailurile de la fani! Super din partea lui, mai ales că este clar că nu are la fel de mult timp liber ca şi mine. Nici şomer ca mine nu e, dar asta e altă poveste.
Vestea şi mai bună este că va folosi scenariul scris de bietul de mine în emisiune. Că mă va şi nominaliza ca autor e deja fenomenal. Despre şansa unei viitoare colaborări nici nu mai zic nimic, că începe să mi se pară că mă laud.
Perfect este că exact când eram în buda apatiei până peste cap, din punct de vedere al respectului de sine şi al încrederii în propria persoană -la nivel de putere creatoare de umor-, actorul Mihai Bendeac a intrat în viaţa mea la 4.31 dimineaţa şi mi-a redat speranţa. Acum mă simt mult mai bine! Despre pofta de scris năzbâtii nici nu vă mai povestesc cât e de mare.
De două zile mă chinui să însăilez scenariul pentru episodul patru din serialul “Fănică de la Sculărie” şi lehamitea care m-a trosnit nu mi-a permis să scriu niciun rând. Pun pariu că până răsare soarele scenariul va fi gata. Acum este 5.31, a trecut fix o oră de când simt că am renăscut ca şi scenarist de umor, aşa că nu o mai lungesc.
Vă doresc şi vouă ca să vă scoată cineva dintr-o stare teribil de nasoală aşa cum a făcut cu mine, astăzi, Mihai Bendeac. Până acum, nu m-am gândit niciodată că proverbul “Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă” se poate referi la perioada dimineţii de dinainte de a se lumina de ziuă, dar acum cred cu fermitate că de fapt asta e marea înţelepciune conţinută în zicerea populară. Mai presus de toate, mă bucur că sunt “pasăre de noapte”!
Fănică de la Sculărie – Cine eşti şi ce doreşti?
Fănică de la Sculărie este sosia lui Gică de la Sculărie eroul dintr-un banc de pe vremea Împuşcatului. Personajul a fost definitivat de cum a început anul acesta, la un pahar de vorbă într-o bucătorie de la etajul cinci al unui bloc de lângă Gara Nicolina, din Iaşi.
Naşii au fost Codrin şi Vlad, doi prieteni actori absolvenţi ai Facultăţii de Teatru din localitate. Au apărut mai apoi şi celelalte personaje: Diblu – fiul lui Fănică, Naşu` Orăşanu – bucureştean, Maistrul Mitică Şubler – fost lucrător la Combinatul de Utilaj Greu (CUG) şi Pachiţa – soţia lui Mitică.
Aceste personaje principale, plus altele episodice, au început să apară într-o mini-emisiune în cadrul emisiunii-mamă Colţu` Vesel, de la Tele`M Iaşi.
Din 14 ianuarie 2010 am adus în casele ieşenilor aceste personaje în contextul rubricilor: Publicitatea Săracului, Sfatul lui Fănică, Amintiri din Sculărie şi Fănică Toc Ş`Ou. Scenariile emisiunilor nu au ajuns de fiecare dată să fie jucate întocmai cum le-am scris, din cauza improvizaţiei actoriceşti a colegilor sau a limitei de timp impuse de spaţiul de emisie. Din acest motiv am decis să public pe blog scenariile în forma lor completă.
Mai jos am dat copy/paste la scenariul episodului-pilot. A ieşit un brut de jumătate de oră din care după decupaj şi montare a rezultat un episod care a durat 14 minute. Lectură plăcută.
Fănică de la Sculărie – Episod pilot
01.
Prezentare
Fănică: Bună seara dragi telespectatori. Eu sunt Fănică. Fănică de la Sculărie. Ca să spun drept, acum sunt Fănică Şomeru` că Sculăria nu mai este. A fost demolată şi s-a construit un hypermarket în locul ei. Eu am învăţat meseria de sculer-matriţer de la Maistru` Mitică Şubler şi mai câştig şi acum un ban din chestia asta. Cine are nevoie de o sculă sau o matriţă, la mine vine. Totuşi, o vorbă din bătrâni spune că “Lauda de sine nu miroase-a bine”, aşa că am să îl las pe Maistru` Mitică Şubler să spună câteva cuvinte despre mine.
Mitică: Sara bună la toată lumea. Fănică-i un băiat tare bun, un meseriaş cum nu mai sunt acum.
Fănică: A fi meseriaş înseamnă să-ţi iubeşti patria!
Mitică: Fănică este un om tare muncitor.
Fănică: Eu numai când dorm nu muncesc. De obicei dorm cam 20 de ore pe zi, dar în rest muncesc de-mi sar capacele.
Mitică: Fănică îi un om credincios şi cu frica lu` Dumnezeu, dă de pomană şi se închină.
Fănică: Ei, acum nu mai merg aşa de des la biserică pentru că mă închin de fiecare dată când mă duc la cumpărături, adică mă crucesc cât de tare au crescut preţurile.
Mitică: Nu există tată mai bun decât Fănică.
Fănică: Băietu` meu, pe care îl chemă Diblu, o duce ca-n Paradis. Asta este şi din cauză că eu ştiu că bătaia-i ruptă din Rai.
Mitică: Lu` Fănică îi cam place băuturica…
Fănică: Ei, mai stau şi eu la un pahar de vorbă, ca orice bărbat.
Mitică: Şi după ce se îmbată, se face arţăgos şi îi place să facă scandal.
Fănică: Mai îmi sare şi mie ţandăra când vine vorba de fotbal sau politică, da-mi trece repede. Dar, cum am spus şi la început, nu îmi place să mă laud, aşa că mai bine îi mulţumesc lu` Maistru` Mitică Şubler şi-i promit că am să îi fac o cinste pentru asta.
02.
Publicitatea săracului
Vă apasă grija zilei de mâine, sunteţi supărat pe viaţă, nu vă mai intră nimeni în voie şi nu vedeţi nicio ieşire din această criză economică? Vodca Metilika! Dacă prima sticlă nu vă ajută să vedeţi lucrurile în roz, beţi în continuare şi în curând, nu veţi mai vedea deloc! (Voce din off – Consumul de alcool metilic dăunează grav sănătăţii!) Da-i buun!
03.
Amintiri din Sculărie
Fănică: Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când îmi aduc aminte de locul meu de muncă de la Sculărie, la crâşma unde mergeam cu maistrul în fiecare dimineaţă, la balustrada de care ma ţineam când nu mai puteam să merg copăcel, la scandalurile cu şeful de secţie -informator la Securitate- care ne certa că nu ne-am îndeplinit planul şi la alte momente pline de de hazul şi farmecul muncitoresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie.
Mitică: Ai dreptate măi Fănică şi uite asta îmi place mie la tine, că eşti băiat cu cultură. Cred că tu ai citit de la Biblioteca pentru Tonţi, toate cărţile acelea. Îţi mai aminteşti cum era pe vremea lu` Împuşcatu`, când stăteam la coadă ore întregi încât năduşeam vara ca nişte câini şi degeram iarna, ca să cumpărăm trei bănăni, două suluri de hârtie inginerică, ăăă igienică şi un saleam cu soia?
Fănică: Da maistre, da` lasă că la Alimentara erau rafturile pline de coniac Huşi, Ovidiu şi şampanie Zarea. Atunci îmi permiteam să beau o şampanie, aşa, de sete. Acum nu am bani nici pentru un vin spumos.
Mitică: Lasă, lasă, că nici când eram legaţi la gură nu era bine. Prea ne temeam să nu ne salte Securitatea când ziceam un banc cu Bulă. Tu îţi mai aminteşti de Miticuţă, cumnatul meu, când l-au ţinut la Securitate trei zile? Când a ieşit afară un cetăţean l-a întrebat “Tovarăşe nu ştiţi unde se bate la maşină?”, iar el a spus “Nu ştiu, că pe mine m-au bătut manual”?
Fănică: Şi ce maistre, acum e mai bine? Atunci mă ascultau toţi dacă îl înjuram pe conducătorul ţării. Acum îl înjurăm cu toţii şi nu ne mai aude nimeni. Iar cu Bulă, n-am mai auzit niciun banc nou din decembrie `89.
Mitică: Da bre, dar înainte nu puteai ieşi din ţară decât cu mari intervenţii. Acum poţi să vezi lumea toată.
Fănică: Aşa, şi? Cu răbdare tot prindeam o excursie în Rusia, China, Polonia, Cehia sau chiar RFG. Acum nu am bani nici să merg într-o excursie nici la mine în ţară.
Mitică: Pai vezi că ai cap de gumă? Du-te bre la greci, la turci sau la bulgari, că e mai ieftin decât la noi.
Fănică: Să ştii că sunt dezamăgit nene Şubler. Credeam că mai sunt şi patrioţi în ţara asta…
Mitică: Baliverne! S-o crezi tu. În România mai sunt doar patrihoţi şi cei mai mari sunt în guvern.
Fănică: Ce zici de fetele din ziua de azi? Asta chiar îmi place, că sunt toate elegante şi ferchezuite, care de care mai despănuşate…
Mitică: Nu vorbi despre ciucălău în casa desfăcătorului… Păi pe vremea comunismului, când aveam un loc de muncă, puteai să te simţi bine cu o fată numai dacă o scoteai la cofetărie şi îi spuneai o poezie. Acu` dacă nu ai maşină, bani de silicoane sau ca să faci buzanele cât roata de la tractor şi shopping în Mall nici nu se uită la tine.
Fănică: Aşa e maistre, să ştii că ai dreptate. Îmi amintesc prima întâlnire cu nevastă-mea. Nu prea eram în bani, aşa că am servit-o numai cu suc şi mentosane de a durut-o burta toată seara pe săraca fată.
Mitică: Da` naşu` tău, domnu patron Orăşanu, mai trece pe la fini?
Fănică: Cum să nu, trebuie să vină chiar azi pe la mine. Uite-l că deja a sosit!
Orăşanu: Finule bine te-am găsit! Sărută dreapta naşului, că a venit încărcat cu daruri.
Fănică: Să trăieşti cu respect naşule!
Orăşanu: Ascultă aici finule, că nu-mi place să mă repet. Am să spun o vorbă mare! Numai provincialii trăiesc cu respect. Eu trăiesc cu fripturi şi coniace, că-s şmecher de Bucureşti.
Fănică/Mitică: Să trăieşti, să trăieşti…
Orăşanu: Ia spune, ţi-ai mai cumpărat maşină?
Fănică: Nu naşule, de unde bani pe criza asta?!
Orăşanu: Foarte bine. Eu am câştigat recent două sute de mii de lei la Bingo Păcălici şi mă simt generos. Ţi-a pus Dumnezeu mâna în cap finule! Eşti pregătit să îţi îndeplinesc cea mai mare dorinţă a vieţii tale?
Fănică: Vai naşule, ştiam eu că nu eşti zgârcit. Te iubesc naşule, te iubesc şi te respect.
Orăşanu: Gata, gata că mă emoţionez. Eşti finul meu şi e normal să te ajut cât de mult pot. Uite, ai aici un breloc la care să îţi agăţi cheia de la maşină, după ce ai să ţi-o cumperi.
04.
Sfatul lui Fănică
Fănică: Diblu, puişorule, unde eşti diavole? Hai la tata, că am o veste mare!
Diblu: Da taticle, ce s-a împlântat?
Fănică: Ştiu că a trecut Crăciunul, dar am o veste minunată.
Diblu: Ai găsit pe cineva să mă adopte?
Fănică: Măi băiete, eu am zis că am o veste minunată, nu una incredibilă.
Diblu: Spune-mi tăticle, spune-mi!
Fănică: Am găsit un loc de muncă.
Diblu: Unde tăticle, la sculărie?
Fănică: Nu bre, în Cipru.
Diblu: În ce?
Fănică: În Cipru
Diblu: În cee?!
Fănică: ÎnGrecia bre!
Diblu: La ce?
Fănică: La cules de masline. Am să câştig bani şi am să mă asigur că aveţi mereu frigiderul plin.
Diblu: Ce fericire tăticle, sunt tare mulţumit!
Fănică: Diblu, ia arată-mi cum ai să te bucuri tu de ce-ţi trimite tata?
Diblu: Am să mămânc cu amândouă mâinile bomboane, prăjituri, tort şi cozonac…
Fănică: Jaaart! (Pălmoi după ceafă) Mănîncă mă frumos! (Pauza.) Sfatul meu de astăzi este să nu faceţi copii la beţie, dacă vreţi să nu vă facă de râs la televizor.
VA URMA
Thriller românesc de calitate
Cel de-al doilea thriller al lui Adrian Onciu este la fel de palpitant ca si Cercul Kagan, volumul sau de debut. O actiune trepidanta care se misca de la Bruxelles la Ankara si de acolo peste Ocean, cele mai importante servicii secrete ale lumii implicate intr-o cursa contra cronometru pentru salvarea parlamentarilor europeni, care cad victima dupa victima, ca sa nu mai vorbesc despre atasantele sale povesti de dragoste. si inca n-am spus aproape nimic despre secretele acestei carti cu actiune turbionara, cu rapide schimbari de planuri, care te tine cu sufletul la gura de la prima la ultima pagina. si, peste toate, o carte excelent scrisa. Afacerea Alzira confirma aparitia unui maestru al thrillerului romanesc. - LIVIU ANTONESEI, scriitor
























Comentarii