Arhiva

Archive for the ‘FotoComentarii’ Category

Sunt oameni cu idei şi la Vatra Dornei

martie 14, 2010 3 comentarii

Mulţumită Iuliei pot să vă arăt că sunt oameni cu idei bune şi în alte oraşe, deşi nu la fel de mari ca Iaşul. Regardez!

Despre istoria cazinoului dornean puteţi citi aici,

Informaţii mai proaspete găsiţi şi aici. Această postare vine ca o urmare la aceasta.

Categorii:FotoComentarii

Oamenii cu idei de la TNIS

februarie 22, 2010 Un comentariu

Nu este vorba de tenis, ci de Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi. Este în renovare dar cineva a avut o idee bună. Chair dacă schelele au înconjurat clădirea, imaginea exterioară nu este ştirbită. Plasele de protecţie obligatorii, după normele europene, la orice construcţie au fost imprimate cu imaginea clădirii.

Aşa se vede clădirea TNIS din parc, cum vii dinspre Mitropolie. Freomos !

Puteau să facă ceva creativ şi cu panourile metalice, adică să fi imprimat siluete de oameni pe ele sau ceva de jenu`, dar să nu cer prea mult.

Pânzele din laterale au rămas albe, dar nu-i bai. Efectul cel mai fain este când priveşti clădirea din faţă.

Clădirea Filarmonicii Moldova este de mai mulţi ani într-o permanentă renovare, reabilitare şi tândălire a lucrărilor la exterior dar nu s-a gândit nimeni să aplice măcar acum ideea care a funcţionat atât de bine la TNIS.

Îmi ce scuze pentru calitatea fotografiilor, dar au fost făcute cu telefonul. Încă nu îmi venise S2-ul, când am făcut „şedinţa foto” dar promit să înlocuiesc aceste poze cu altele mai clare, cât de curând. Dacă aţi văzut şi în alte locuri idei de acest gen aplicate cu bun-gust, vă rog daţi-mi de ştire prin comentarii.

Categorii:FotoComentarii

Davai COPY/PASTE, niet CORRECT! Quality my ass.

februarie 19, 2010 2 comentarii

Este greu când scrii la normă, deoarece se mai strecoară şi greşeli care rămân. Poftiţi de vedeţi. Cum ziceam şi în tilu, quality my ass!

Busuiocul este dres cu o fotografie menită să distragă atenţia cititorilor de la text. Oricum asta e presă făcută pe bază de foto nu de text, aşa că dacă imaginea spune o mie de cuvinte, ce mai contează dacă cele puţin peste 500 de caractere spun ceva cu adevărat…

Îmi amintesc de vremuri când editori, placizi de altfel, ARDEAU şi se perpeleau, fierbeau în suc propriu la vederea unui titlu mai non-quality. În consecinţă puneau mâna pe telefon şi articulau verbal vinovatul dumei date pe web că „Bucureştiul este mereu cu ochii pe internet şi titlul trebuie schimbat imediat, că ne facem de râs”.

Acum, cu criza înteţită şi calitatea jerpelită, nu mai arde nimeni. Nimeni nu mai este ars, dar pe toţi îi doare. În cot. Poate e mai bine aşa. Halal quality! Greşeala nu a fost corijată nici până astăzi, 19 februarie, deşi textul a fost urcat pe web cu zece zile în urmă.

Pentru relaxare, serviţi un Eliv, pardon, Elvis de Mioveni. Viva Las Miovenis !

Categorii:FotoComentarii

Moş Spiderman, blocul şi viţa de vie

februarie 17, 2010 2 comentarii

Am văzut chegi chinezi care aveau la 90 de ani o mobilitate mai bună decât am eu. Mă gândeam că numai cei care halesc orez toată viaţa pot să fie „verzi” şi la vârste înaintate.

După ce prietenul meu Florin mi-a trimis pozele de mai jos mi-am schimbat părerea. Moş Spiderman din Târgu Neamţ este cel mai tare!

Toată treba este să fii de la munte şi să nu ai rău de înălţime.

Aer curat, mişcare pe coclauri, vin bun din producţia proprie şi adrenalină cât încape pentru curăţat planta din ale cărei fructe care se extrage „sângele Domnului”.

Există un Dumnezeu al beţivilor !

Puşca şi cureaua lată, ce bărbat eşti deocamdată!

Categorii:FotoComentarii

Ultimul răcnet în manelism: GuţArt

februarie 15, 2010 Lasă un comentariu

Am ajuns să o văd şi pe asta. Maneliştii au pătruns şi în pictură. Dacă vreţi să admiraţi în voie opera de artă kitsch de mai jos trebuie să mergeţi în Moldova Mall din Iaşi. Intraţi prin laterala de vizavi de prefectură şi ţineţi tot înainte până la galeria de artă. Odată ajunşi veţi avea parte de o porţie de GuţArt, cam pe unde se află apendicele la femei: cum intri, pe stânga.

Poza asta a fost făcută cu bliţ. Următoarea fără.

Problema este că nu mai ştiu ce să cred. Ori artistul plastic a ajuns un muritor de foame şi s-a gândit să intre în voia clienţilor bronzaţi din naştere, posesori de dinţi îmbrăcaţi cu haur şi mari patroni ai curentului manelist, ori notorietatea lui Guţă îl califică deja pentru reprezentări artistice de acest gen.

Cine are mai multe informaţii este rugat să mă lămurească şi pe mine. Dacă a pozat cineva o statuie închinată spiritualităţii şi personalităţii lui Adi Minune, Vali Vijelie sau Florin Salam, îl rog să-mi dea de ştire. Dacă cineva este interesat de informaţii suplimentare despre mostra de GuţArt, să mă anunţe printr-un comentariu. Promit să revin cu detalii, fără număr, fără număr, fără număr…

Categorii:FotoComentarii

Marcelul, mezelul şi clientela înşelată

februarie 12, 2010 2 comentarii

Domnul din imagine îmi aduce aminte de zicerea „Pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă”. Stă boschetarul sub reclamă şi trage la aghioase visând la salamurile care îţi lasă gura apă. La propriu.

Nu vorbesc prostii şi ca să nu mă credeţi doar pe cuvânt, iată dovezile:

Contravenţiile constatate de Protecţia Consumatorului:

  1. pe 21 noiembrie 2007, firma a fost amendată cu 3.000 de lei pentru că vindea „carne de vită depreciată”; (Vita depreciată este opusul vitei apreciate, adică este acel animal apatic care stă ca vaca şi rumegă iarbă, dar fără a produce mare brânză.)
  2. pe 3 decembrie 2007, firma a fost amendată cu 4.000 de lei pentru un salam de vară care conţinea prea multa apă; (Decât carne de şoarec sau şobolan, mai bine apă.)
  3. pe 6 februarie 2008, firma a fost amendată cu 2.000 de lei, tot pentru un salam; (Păcat că nu era chiar Florin Salam. FELIAT!)
  4. pe 20 februarie 2008, laboratorul a confirmat că două salamuri aveau prea multă apă. (A naibii hidratarea asta! Eu aş schimba firma din MARCEL în SALAQUA.)

Pe situl producătorului ieşean, preşedintele Marcel Iacob scrie că „Transparenţa întregului proces de producţie am considerat-o întotdeauna ca pe o atitudine voluntară. De aceea, punctele noastre de referinţă sunt standardele de igienă şi producţie iar consumatorul are acces nelimitat la ele. Reţeta proprie? Bunul gust nu se discută, din bun gust se naşte gustul… MARCEL. Iată motivele pentru care continuăm să avem încredere unii în alţii.”

Absolut corect. Ce poate fi mai igienic şi mai transparent decât apa chioară?! Cât despre accesul nelimitat la apă cu gust de mezel… numai de bine. Dacă e să mergem pe încredere, ne mănâncă de vii patronii de carmangerii. Ştiu că preşedintele Marcel este creştin practicant dar sintagma „Crede şi nu cerceta” nu are a face cu preparatele din carne îndoite cu H2O.

A, încă ceva. Domnului Marcel i-a plăcut atât de mult melodia „Puşca şi cureaua lată” încât şi-a comandat versiunea de firmă, care se intitulează „Toba şi clientela înşelată”.

P.S.

Pentru frumoasele fotografii trebuie să-i mulţumesc prietenului mieu Florin. Deşi nu s-ar zice, punctul lui forte nu este fotografiatul ci editarea audio cu mare ştaif, mai ales în materie de spoturi publicitare.

Categorii:FotoComentarii

Câini la cutie

februarie 11, 2010 Lasă un comentariu

Criza aduce alimente noi pe piaţă. Câinii la cutie fac parte din ultima comandă făcută de un magazin cu produse alimentare din Iaşi.

Nu ştiu dacă doar reprezentanţii comunităţii asiatice din dulcele târg cumpără căţei la cutie ca să facă o potăiţă. Asta este tocăniţa preparată din carne de comunitar. Căţel, nu poliţist.

Şi blana de câine poate fi cu succes folosită pentru a crea mănuşi sau o căciulă călduroasă. În tagma pielarilor această blană deosebit de rezistentă -de aia se fac şi membranele de tobe din aşa ceva- poartă denumirea de blană de javrou.

Da. Ironia sorţii face ca unii soţi să le cumpere consoartelor câte o blană de javrou, cu toate că ele sunt nişte căţele până în adâncul sufletului.

Lanţul de restaurante chinezeşti „La Cao” nu cumpără aşa ceva. Câinii bătrâni nu au ce căuta în meniul lor.

Ei acceptă doar puii până în trei luni. Cu ajutorul căţeluşilor se prepară celebrele hot dog-uri Chihuahua. Parcă-l aud pe Cao:

„Ooo, bine aţi venit! Serviţi hot dog Chihuahua? Foarte-i bun! Proaspăt şi fraged, se vede şi codiţa. Hi,hi,hi! La desert serviţi îngheţată prăjită? Foarte-i bun! Aducem să serviţi? Staţi aşa! Dacă nu vă săturaţi cu hot dog, facem ham-hamburger. Asta este din carne mai matură, crescută natural şi fără chimicale. La asta nu e vesel prezentarea, că nu se vede şi codiţa. Hi,hi,hi!”

Categorii:FotoComentarii
%d blogeri au apreciat asta: