Prima pagină > Povestiri scurte > Concert în gafa Do Major

Concert în gafa Do Major

Profesorul de pian şi poliţistul erau vecini, în blocul-turn, de ani de zile. Se cunoşteau, îşi dădeau bineţe, mai schimbau câteva amabilităţi dacă urcau împreună în lift şi cam atât. Relaţia lor era cam ca cea a lui Voltaire cu Dumnezeu: se salutau dar nu stăteau de vorbă. Dar, cum greutăţile îi unesc pe oameni, o nepoată a poliţistului avea nevoie de pregătire pentru a intra la un liceu de arte iar dom` profesor a fost salvarea ei. Poliţistul i-a promis vecinului că îi va rămâne veşnic recunoscător şi că îl va ajuta cu tot ce se poate. Cum profesorul nu avea probleme cu legea, vecinul cu grade pe umăr nu putea să-l ajute decât cu transportul. Pianistul, fire aeriană, nu a reuşit niciodată să ia proba practică pentru obţinerea carnetului de conducere. Vecinul i-a sărit imediat în ajutor:

-Dom profesor, vă rog eu, mai daţi o dată de permis şi o să vedeţi că îl luaţi. Am un verişor care e la Circulaţie şi vă pun o vorbă bună. Dacă nu obţineţi permisul, să nu-mi mai daţi bună ziua!

-Nu, ar fi necinstit faţă de mine să iau permisul aşa. Dacă omor pe cineva, din cauză că nu ştiu să conduc? Eu am tot sperat că şoferia este ca un instrument: cu cât repeţi mai mult, cu atât devii mai bun. M-am înşelat. Sunt un anti-talent la volan şi cu asta, basta! Recunosc.

-Nu există! Eu am văzut mai proşti ca dumneata, care au luat permisul din prima.

-Tocmai asta e, că nu ţine de inteligenţă. Poate e exact pe dos şi îţi trebuie o anumită doză de prostie ca să ai curaj să te strecori prin trafic, să ţâşneşti de la semafor şi să negociezi din faruri acordarea de prioritate.

-Ei, lasă, astea se deprind pe urmă… Deocamdată să-ţi iei permisul şi pe urmă, Dumnezeu cu mila!

-Tocmai de asta mi-e mie teamă; de Dumnezeu cu mila. Dacă Domnul nu e aşa de milostiv cu mine şi mor strivit între fiare sau, mai rău, omor un om şi îl am pe conştiinţă toată viaţa?

-Păi atunci cum facem, că eu mă simt dator faţă de dumneata…

-Dacă vreţi, am să vă rog să mă luaţi şi pe mine cu maşina dumneavoastră când am nevoie. Am să pun la benzină, nicio problemă, vă plătesc şi pentru uzură dacă e nevoie!

-Păi ce, aşa se pune problema? La cât m-aţi ajutat dumneavoastră, să faceţi pregătire fără bani cu nepoată-mea, nici nu mă gândesc să accept bani pentru uzură. O să-mi daţi numai benzina şi atât! Vă rog să mă anunţaţi cu cel puţin o zi înainte, dacă vreţi să vă duc undeva, ca să pot să mă eliberez de la scârbici.

-Perfect! Vă mulţumesc mult!

Profesorul de pian nu a abuzat niciodată de promisiunea făcută de poliţist. Dacă avea nevoie de transport pe distanţe mici se interesa de transport în comun, tren, microbuze, autobuze şi amâna favoarea vecinului ca pe o promisiune sacră. Au trecut anii şi a venit şi timpul când făgăduinţa poliţistului nu a mai suportat păsuire. Profesorul trebuia să ajungă la un restaurant din afara oraşului, pentru a cânta la pian în cadrul unei cine sofisticate, a oamenilor de afaceri din zonă cu niscaiva investitori străini. Cum cântarea era plătită boiereşte, profesorul a vrut să ajungă acolo confortabil, îmbrăcat în frac şi odihnit. L-a sunat pe poliţist:

-Alo, bună ziua, mă scuzaţi că vă deranjez în timpul serviciului… puteţi vorbi?

-Da dom` profesor, da spuneţi repede că-s la o razie de curve pe centură.

-Atunci vă sun mai târziu, dacă sunteţi ocupat…

-Nu,nu,nu, că am găbjit deja pe producătoare. Acu le băgăm la dubă. Spuneţi!

-Păi, aş fi avut nevoie mâine seară să ajung la restaurantul ăla nou, de fiţe, din afara oraşului…

-Aaa şi vreţi să vă duc eu, nu?

-Da, dacă se poate bineînţeles…

-Dom` profesor, da` matale de taxiuri n-ai auzit?

-Ba da, dar credeam… mă scuzaţi de deranj… am să iau un taxi, la reve…

-Hă,hă,hă, stai dom`le nu închide! Am glumit, ce, nu ştii de glumă? Se face dom` profesor. Ştiu unde e restaurantul cel nou; cunosc şi pe cineva care lucrează acolo. Pe la ce oră vreţi să mergem?

-Ăăă, pe la şapte trebuie să fiu la restaurant.

-Bine, deci plecăm pe la şase. Mai vorbim mâine. Sănătate!

-La revedere.

A doua zi, pe la şase fără un sfert, soneria de la uşa profesorului de pian anunţa apariţia poliţistului. Acesta era spilcuit la vârf de ac, în costumul “cel bun”, parfumat în exces, proaspăt bărbierit şi jovial nevoie-mare.

-Poftiţi, intraţi, l-a întâmpinat soţia profesorului. Soţul meu e aproape gata. E în dormitor, se îmbracă. Vă servesc cu ceva? Cafea, suc? Poftiţi în sufragerie!

-Nu vă deranjaţi… ei, parcă o cafeluţă ar merge. Da` vă rog să o faceţi tare şi să îmi daţi şi un pahar cu apă rece! Minerală, că aia e plată e ca şi cum aş bea apă de la robinet.

Peste câteva minute apare şi profesorul îmbrăcat elegant, cu papion la gât şi fracul pe braţ.

-Eeee, parcă sunteţi din filme dom` profesor! Amândoi suntem eleganţi, acum putem merge la gagici. He,he, ce ziceţi doamnă, aveţi curaj să îl lăsaţi să iasă din casă aşa aranjat? Poate vi-l fură vreo fetişcană!

-Vecine, nu mă mai îngrijorez de mult. La cum sforăie soţul meu, sunt sigură că oricine face greşeala să mi-l fure îl va aduce înapoi cu fundiţă. Sforăie în toate gamele, nu degeaba e profesor de muzică!

-Nu ziceţi aşa, că fetele din ziua de azi nu-l lasă să doarmă. Astea te bat dacă nu faci treaba bine! Ei, ce spui dom` profesor, oprim şi noi pe centură să luăm ceva “la pachet”? Parcă restaurantul ăla are şi camere de hotel sus, nu?

-Da vecine, cred că are… Cum să nu, luăm şi noi ceva prospătură pe bancheta din spate , să ne ţină de urât până ajungem la restaurant.

-Ahaa şi după aia le ţinem noi de urât lor, în camere, să le învăţăm să croşeteze adică: două pe faţă, două pe dos! Sau ca la sport: schimbă partea, schimbă sensul, hă,hă,hă! Vecină ştii ce mi-a plăcut mie la şcoală? Fizica, mai ales frecarea! Hă,hă,hă! Şi matematica, mai ales desfăcutul parantezelor, hă,hă,hă!

Poliţistul se amuza singur, hăhăind şi plesnind braţele fotoliului de piele în care se chircea de atâta râs, iar cei doi soţi schimbau feţe-feţe între ei.

-Vorba multă sărăcia pianistului. Eu zic să mergem, că e deja şi zece.

-Da, mergem imediat, numai să termin cafeaua. Nu vă faceţi probleme, conduc ca vântul! V-am spus că am un văr la Circulaţie, nu? Pe mine nu mă opreşte nimeni, că îmi ştiu toţi numărul. Doamnă, cafeaua e foarte bună, numai că aţi spus că o faceţi tare şi uitaţi… pot să bag degetul în ea! Hă,hă,hă, adică nu e tare deloc!

-Da, foarte bună gluma… Îmi iau mapa cu partituri şi merg să mă încalţ.

-Da, acuşica mergem.

Profesorul a reuşit să-l scoată din casă pe vecinul pus pe glumea proaste, au urcat în maşină şi au pornit la drum.

-Tare veselă doamna, nu o credeam aşa de viaţă. De obicei e foarte serioasă când mă întâlnesc cu ea, dar acum a prins la glumă.

-Da, e foarte nostimă.

-Da` tot luăm ceva la ocazie, nu-i aşa?

-Da, sună foarte interesant propunearea dumneavoastră cu fetele acelea de pe centură. Am văzut la ştiri o razie filmată. Unele dintre ele erau chiar foarte drăguţe.

-Da, sunt bune haitele! Păi ieri am făcut recensământul la petarde, nu v-am zis?

-Ba da, când v-am sunat, tocmai eraţi în misiune… Le arestaţi, nu?

-Ei, flori! Mai trecem când vedem fete noi, sărace venite de la ţară să producă la oraş, le băgăm în dubă şi le probăm şi noi. Care fac treaba bună, le dăm drumul. La alea fraiere le facem dosar.

-Adică chiar le… acolo în dubă?

-Da dom`le, da` ce credeai? Iese ca în filmele porno. Eu de asta nici nu mă uit la porcăriile alea, că eu fac original. Deh, şi şoricelul se satură de găurica lui şi îşi face alta, da bărbatul? Ce, matale nu mai calci strâmb?

-Nu vecine, de când m-am însurat… nimic.

-Nu cred. Cu atâtea eleve bunoace la liceu, altele la pregătire acasă, nu-mi spune că nu te îndulceşti la miere când şi când… Ştiu eu ce poame sunt la liceul de artă! Nepoată-mea, pe care ai pregătit-o, are deja două chiuretaje la activ şi e într-a zecea. Mi-a zis frate-miu că a bătut-o de a zvântat-o, dar dacă îi place “fichi-fichi”, ce să-i faci? Dop nu poţi să-i pui!

-Nu, dop îşi găseşte singură. Asta e clar. Păcat că nu e etanş, că ar scăpa de ginecolog.

-Deci dom` profesor stă printre prospătură clasa întâia şi nimic-nimic… Păcat, eu n-aş rezista în locul dumitale. Vezi, de aia tre să oprim pe centură să pescuim ceva sau mai precis, să dăm la scoică, hă,hă,hă!

-Dăm, ce să facem, dacă tot are balta peşte…

-Ohoho, da` te pricepi şi la jargoane dom profesor! Păi aşa e şi normal: nicio fată fără peşte.

La câteva sute de metri în faţa maşinii, un individ rufos, îmbrăcat cu pufoaică prăfuită şi o căciulă murdară de var pe cap, stătea la ocazie. În faţă avea un rucsac militar, mai murdar decât el şi ţinea degetul mâinii drepte în semn de “ia-mă nene”. Profesorul a observat cu îngrijorare cum poliţiştul reduce viteza şi trage uşor de volan spre dreapta.

-Haide vecine, doar nu vrei să-l luăm la ocazie pe neanderthalianul ăsta mizerabil! Uite ce faţă de gibon retardat are. Parcă e o maimuţă antropoidă! O să-ţi murdărească toată maşina. Parcă trebuia să păstrăm loc pentru fetele alea…

Fără să se uite la pasagerul din dreapta sa poliţistul a călcat frâna lângă omul cel murdar şi a spus apăsat:

-Ba îl luăm dom profesor, că-i frate-miu!

Cei doi fraţi s-au întreţinut discutând de-ale lor până la restaurant. „Gibonul” era muncitor în construcţii şi lucra la finisarea camerelor de hotel de la restaurant, iar fratele său îl conducea la serviciu când avea timp. Profesorul a coborât ultimul din maşină şi i-a spus poliţistului: “Totuşi e un băiat de treabă fratele…”, după care maşina a demarat în trombă, înapoi spre oraş. Din acel moment a fost de la sine-înţeles faptul că datoria poliţistului faţă de profesor a fost achitată pe deplin, iar relaţiile au revenit pe făgaşul de la început: vecinii se salută, dar nu stau de vorbă.

-SFÂRŞIT-

Anunțuri
Categorii:Povestiri scurte
  1. Iulie 29, 2011 la 10:17 PM

    Ce sa faci daca vorbesti cand sa taci, asa si profu’ cu gibonu’!
    Povestioara asta are cumva la baza una reala?

    • Iulie 30, 2011 la 8:18 AM

      Eu nu cred în ficţiunea absolută. Ceva, pe undeva, tot trebuie să vină din realitatea crudă… 🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: