Arhiva

Archive for iulie 2010

Aruncător de flăcări contra stingător

iulie 29, 2010 Un comentariu

Decât să văd un (alt) videoclip după reţeta atât de mult uzată, cu ţâţe, buci, craci şi puţe, mai cu plăcere mă uit la unul de genul celui de mai jos. Poftim de umăreşte! Astfel, nici nu vei realiza cât de repede pot trece mai bine de trei minute.

Bravo Dancing Pigeons, atât pentru muzică cât şi pentru videoclip.

1001 de bancuri. Mai rămân încă 933

iulie 22, 2010 2 comentarii

Bancul nr. 934

Bulă se duce la biserică să se spovedească şi preotul îl întreabă:

– Ai făcut păcate?

– Da părinte.

– Te lepezi de Satana?

– M-aş cam lepăda părinte, dar am doi copii cu ea.

Categorii:Bancuri

Bicicleta Roşie cu ghinion

iulie 18, 2010 4 comentarii

Aseară, 17 iulie, am ajuns pe la orele 20.00 în Parcul Izvor. Chiar la fix ca să mai ascult ceva oficiali de la Coca-Cola, DHS şi municipalitate cum ţin discursuri tovărăşeşti. Într-un sfârşit s-a dat startul. Încet-încet coloana de o mie şi ceva de biciclişti şi biciclizde s-a pus în mişcare. Eu aveam ghinionul la mine. Nu parcurg 300 de metri prin faţa Palatului Parlamentului că simt ceva joc nasol la pedala stângă. Mă uit în jos: the pain, the horror! Pedala stătea să pice. Trag pe dreapta şi observ, cu fiori reci pe şira spinării, că piuliţa de la pedală lipsea cu desăvârşire. Nu se slăbise, ci căzuse. Duamni, de ce eu?!

Îmi pun în Dumnezeu speranţa de a nu merge pe lângă ţoaclă până acasă şi fac agale cale întoarsă, cu ochii cât cepele pe şosea. La vreo 100 de metri de la ieşirea din Parcul Izvor văd piuliţa neagră la vreo doi metri de trotuar. Îmi suprim orice manifestare de bucurie, deşi îmi venea să îmbrăţişez oricare dintre fetele cu steag Coca-Cola care marcaseră traseul. Strâng piuliţa cu mâna, fac „the ride of shame”, adică intru în parc odată cu cei care chiar au terminat de parcurs turul Palatului Parlamentului şi mă opresc la primul om cu moacă de organizator ca să-l întreb unde este punctul tehnic. Ăla zice: „Uite colea, pe iarbă, cortul ăla care e gol. Acolo erau băieţii cu sculele. Vezi poate mai sunt prin preajmă”. Pula. Plecaseră.

Noroc de un împărţitor de apă minerală care mă îndreaptă spre centrul de închirieri de bicle din vale. Acolo forfotă mare, că o gaşcă de cetăţeni aducea sau lua biciclete. Flux continuu, ca la oţelărie. Scanez înghesuiala ca să îl reperez pe individul cu autoritate asupra trusei cu scule pe care o ginisem din prima, ca să îl rog să mă ajute. Un tip tuns scurt, slăbuţ, cu ochelari mă cântăreşte din priviri ca să stabilească dacă are timp de mine sau nu. Mă întreabă dacă sunt din Bucureşti şi îl lămuresc că abia m-am mutat din Iaşi. „Aha, ok, că dacă erai din Bucureşti nu te lăsam la trusa de scule. Pari un tip de încredere. Ia ce-ţi trebuie. Vezi poate reuşeşti să o repari, că eu chiar nu am timp să te ajut”.

Nu ştiu ce i-a inspirat încredere la un moldovean gras şi năduşit, cu faţa căzută de oftică şi degetele murdare de ulei şi vaselină, dar îi mulţumesc pentru amabilitate. Nu mai intru în detalii dar ideea este că am meşterit, i-am consumat vreo patru zip tie-uri, am făcut o probă, piuliţa de la pedala a cedat nervos iar, am revenit la Om, m-a primit din nou, am conceput o improvizaţie care a ţinut, am ajuns acasă cu bine -fericit că farul improvizat luminează bine şi departe, iar stopul clipeşte vesel fără să se mai închidă singur- şi supriză: parchez bicla pe hol şi aud un Fâââââsssssssttt! care îmi sfâşie sufletul, fericirea şi satisfacţia.

Cum căcat poţi merge prin toată hârtoapele Bucureştiului şi să faci pană în casă, pe linoleum, nu pot pentru ca să pricep! Cine e mai avizat, vă rog lămuriţi-mă şi pe mine. Bilanţul e acesta: eu vreau să cred că am avut mai mult noroc decât ghinion. Era o şansă de unu la un milion ca să găsesc o piuliţă neagră pe asfalt de aceeaşi culoare, dar am avut-o. Am nimerit peste Oameni la centrul de închiriere al bicicletelor. Am găsit improvizaţia cea mai inspirată pentru a opri deşurubarea piuliţei de la pedală. Roata din faţă s-a spart abia acasă. (q.e.d.)

Categorii:Uncategorized, Ştiri

Pimp my ride – DIY bike series

iulie 17, 2010 3 comentarii

Am bicicletă! Asta s-a întâmplat mulţumită lui Alex -un bun prieten din Bucureşti, actualul meu oraş de reşedinţă- căruia îi mulţumesc pentru preţul mai mult decât prietenesc la care mi-a oferit-o. Îi mulţumesc şi lui Cami, prietenei lui Alex, că a fost de acord să se despartă de amica pe două roţi. Ţoacla e una de treking, adică o „corcitură” între biclă de oraş şi mountain bike, de la Rich Sport.

Săraca era abandonată într-un balcon din Colentina şi avea ca dotări doar „ochi de pisică” la roţi, claxon cu capacul rupt şi un antifurt la care nimeni nu îşi mai amintea cifrul.

Întâi am demontat antifurtul, folosind forţa brută şi l-am fixat la loc cu mult SuperGlue. Aşa am economisit 20 de lei. Apoi am reparat capacut claxonului, cu un holtzşurub bine plasat în spate, că iniţial şurubul venea pe dedesubt şi se prindea de fragmentul albastru din interiorul capacului, vizibil în pozele din stânga şi dreapta. Alţi 10 lei economisiţi!

După aceea, am transformat o frontală de speolog, cumpărată din Iaşi de la un magazin „Totul la 3,8 lei”, într-un stop care stă aprins dar şi „clipeşte” la a doua apăsare de buton. Ca să obţin intensa culoare roşie am tăiat vreo cinci straturi de filtru roşu de reflector (dăruit de designerii de la Moldova Mall din Iaşi, când le-am spus că vreau să-mi confecţionez ochelari 3D, cu o lentilă roşie şi una albastră), pe care le-am băgat în interior, peste cele şapte LED-uri . Oooh, pretty bright lights!

Fiind începător într-ale DIY-ului pentru biciclete am muncit vreo două zile la definitivarea modului de prindere a lanternei pe aripa din spate, dar prin „încercare şi eroare” am reuşit să fac o treabă pe cinste. Ieri am fost în Bucur Obor, că locuiesc pe Calea Moşilor şi am cumpărat un computer de bord, pe care am plătit 35 de lei.

Preţ mic, piuliţă din plastic pentru prinderea magnetului pe spiţă. S-a rupt din prima, aşa că am înlocuit-o cu una solidă. I love Heavy Metal!

După terminarea instalării am făcut un test-ride şi m-am bucurat de investiţie. Computerul arată viteza, ora, temperatura aerului, viteza maximă atinsă, viteza medie cu care s-a circulat şi distanţa totală parcursă (vezi antepenultima poza de mai sus). Azi dimineaţă am vrut să merg la Otopeni să asist la mitingul aviatic dar nu m-am încumetat de unul singur. Distanţa prea mare, GPS nu, cunoaşterea locurilor aproape inexistentă. Am decis să văd ce transmit televiziunile şi să meşteresc un far între timp. Da, tot dintr-o frontală. Investiţia = tot 3,8 lei. Ideal pe timp de criză, mai ales că cele mai ieftine faruri şi stopuri pe care le-am găsit în magazine costau fiecare câte 15 lei.

După vreo şase ore de muncă intensă, care a presupus gândit, proiectat, căutat materiale,  măsurat, găurit, tăiat şi înşurubat, am definitivat şi farul.

Acum că dotările sunt aproape complete (mai trebuie să DIY-esc un suport pentru un bidon cu apă), mă voi alătura celor peste 4.000 de biciclişti (după cum arată cifra celor înscrişi pe site), care vor să dea o tură în jurul Palatului Parlamentului, cu ocazia evenimentului Bicicleta Roşie. Asfalt uscat şi plimabare plăcută!

P.S. Dacă ai vreo idee despre DIY-ul unui bidon cu apă pentru ţoaclă, te rog să o postezi sub formă de comentariu. Mulţumesc anticipat!

Categorii:Utile

Şurubăreală fără şurubelniţă

iulie 8, 2010 3 comentarii

Cred că fiecare dintre noi este curios să afle ce se află în interiorul telefoanelor mobile sau a altor aparate, mai mult sau mai puţin electronice. Nu este nevoie să pui mâna pe şurubelniţă. Dă un click AICI sau AICI şi gata, curiozitatea ta va fi satisfăcută. Oarecum. Dacă ai curaj, desfă în părţi componente alte divaisuri şi trimite pozele la mandea. Postez negreşit. Mult succes.

Categorii:Utile

Hip-hop made in Iaşi, marca Pactu

iulie 3, 2010 Lasă un comentariu

Există oameni care produc hip-hop bun şi în Iaşi. Pactu este unul dintre cei câţiva care ştiu ce fac. Omul merită să fie apreciat mai ales pentru că el se ocupă de tot, de la cântare până la filmare. Tot ce se vede şi se aude a făcut Pactu singurel. Ascultă, vezi, şi dă mai departe.

Caritas pe gigabiţi. La patru prieteni, un giga de spaţiu moca

iulie 1, 2010 Lasă un comentariu

Pe cuvânt. Ăştia de la Mozy vând spaţiu pe servere, dar au şi o oferă de 2 Giga gratuit pentru home useri. Ştiu, nu-i foarte mult dar, vorba unui clasic în viaţă, degeaba-i buuun! În doi giga poţi stoca în jur de 200 de mp3-uri sau 300 de fotografii, deci nu-i de lepădat. La înscriere primeşti un cod de referinţă pe care pot să-l dai amicilor. Pe baza acestuia tu mai capeţi un giga în plus dacă alţi patru muşchetari îşi iau şi ei câte 2 giga moca la recomandarea ta, adică folosesc codul tău de referinţă.

Dacă vrei să îl foloseşti, codul meu este ZAS2JA şi trebuie introdus atunci când te înregistrezi. Cei patru oameni trebuie şi să uploadeze ceva pe server, adică să arate că îşi folosesc spaţiul loc, ca ţie să îţi apară încă un giga. Cei la Mozy nu suportă utilizatorii care nu profită de spaţiul lor de stocare, aşa că amicii trebuie să urce ceva pe server, altfel „nu ţi se arată”. După ce apeşi AICI, te duci sus la bunonul Product, dai click la Mozy Home, apoi la mijlocul paginii care se va încărca apeşi pe Try it Free. Succes!

Categorii:Utile
%d blogeri au apreciat asta: