Arhiva

Archive for mai 15, 2010

1001 de bancuri. Mai rămân încă 938

mai 15, 2010 Lasă un comentariu

Bancul nr. 939

Nevasta lui Bulă se duce la medicul de familie şi i se plânge că soţul ei nu-şi mai face datoria de bărbat decât foarte rar.

– Am să-i prescriu nişte Viagra şi va fi bine. Te asigur că ai să-mi mulţumeşti.

– Nu se poate dom` doctor, că lui Bulă nu-i place deloc să ia pastile.

– Nici o problemă. Viagra n-are gust, aşa că poţi să i-o strecori în cafea. Pastila se va dizolva repede şi el nici nu-şi va da seama.

Zis şi făcut. După o perioadă, Bizdă se întâlneşte la supermarket cu doctorul.

– Ia spune-mi cât de satisfăcută eşti?

– Vai de mine dom` doctor, am păţit aşa o ruşine…

– Hai spune, cum a fost?

– I-am pus pastila în cafea când era la baie, a băut-o la o ţigară şi apoi l-au apucat năbădăile. A tras jos faţa de masă cu tot ce era pe ea, m-a trântit pe masă, mi-a rupt hainele de pe mine şi m-a posedat, ca un nebun, timp de jumătate de oră!

– Păi e minunat. De ce să-ţi fie ruşine cu chestia asta?

– Treaba asta s-a petrecut sâmbătă seara, când m-a invitat la restaurant.

Categorii:Bancuri

Emanciparea sexuală la sat şi la oraş

mai 15, 2010 Lasă un comentariu

Sau cum să dai la buci în zona de stepă. Asta e aiurea şi n-are legătură cu nimic. Stepa mi s-a părut întotdeauna o zonă ciudată în care toată lumea ar trebui să ştie să bată step, un soi de rezervaţie pentru urmaşii lui Fred Astaire…

Nu am putut să pricep niciodată de ce copiii din Bucureşti  sau alte oraşe mari au avut permisiunea să aibă gagică de la grădiniţă şi cei din provincie nu. E vorba de părinţi destupaţi la minte, futăcioşi sau pe care-i doare-n cur de ce face plodul; nu-mi pasă. Ce n-am putut înţelege este la ce-i trebuie unui preşcolar o prietenă, că nici nu poate s-o fută? E ca şi cum i-ai da unui creşar o maşină Ferrari. Se uită la ea, o mângâie, o pupă, dar nu poate s-o conducă pentru că nu are cunoştinţele necesare şi nici n-ajunge la pedale.

Când suntem mici suntem proşti. Unii persistă în starea asta şi la maturitate. În şcoala generală, dacă auzim că un cunoscut şi-a pus-o cu una sărim cu întrebarea: „Nu ştii dacă are vreo soră?”, de parcă surorile ar avea un legământ secret: „Fată, dacă tu ţi-o tragi cu unul, eu trebuie să fac la fel cu toţi cunoscuţii lui.” Asta e o tâmpenie. Dacă o fată face sex cu un băiat, asta nu înseamnă că sora ei nu poate fi lesbiană. Pornim de la principii greşite şi vreau să vă dau şi soluţia. Decât să întrebaţi dacă are o soră, mai bine o întrebaţi pe ea: „Draga mea, nu vrei să te fuţi şi cu mine? „.

La oraş, educaţia sexuală se face în paralel cu antrenatul la oliţă. La ţară, copilul e autodidact, mai mult fură meseria decât i se predă sau învaţă din greşeli. Eu m-am născut într-o localitate cu statut de oraş  dar, lucru dubios, în România sunt patru sate cu exact acelaşi nume. Dacă voiam să aflu ceva despre sex de la tatăl meu, profesor de română, îmi dădea să citesc o carte. Ştiu romanul „Ion” pe de rost. Pun pariu că între voi sunt persoane care ştiu pe de rost cel puţin un fragment. În comunism, Rebreanu era un Hugh Hefner al literaturii române. Eu voi face lucrurile altfel. Când fiul meu va veni acasă cu o tipă, îi voi oferi tot sprijinul: „Vrei un prezervativ, să plec de acasă sau vrei să rămân şi să te ajut la chestia asta?”. În caz că puştiul nu va dori să îl ajut, pot oricând să îl întreb dacă tipa n-are vreo soră.

%d blogeri au apreciat asta: