Prima pagină > Uncategorized > -Salut, ce mai faci? -Nimic.

-Salut, ce mai faci? -Nimic.

Uoărdpresu` zice că n-am mai bombat nimic pă net de două săptămâni. Probabil te întrebi ce-am făcut în tot acest timp. Îţi spun eu: n-am făcut nimic. NIMIC! Da, pe bune. Şi eu mă mir că a trecut atâta vreme degeaba. Nu spun că a trecut de pomană deoarece asta e ceva ce primeşti. Ştiu că vor fi creiere care mă vor contrazice dar fuck it! It`s my party and I sloth if I want to.

Ce bă, lenevesc pe banii tăi? Nu, că nici şomaj nu m-am învrednicit să mă duc să cer. Aveau oamenii de la Paraziţii nişte versuri faine pentru situaţia mea, dar nu mi le mai aduc aminte. Piesa era Cronica unei senilităţi premature şi fireşte că am şi apăsat J în WinAmp. Da, „asta-i cronica unei senilităţi premature şi reacţia întârziată a unei minţi imature {…} prea bolnav să muncească, prea fricos să fure, prea mândru să ceară, mulţumit să îndure”.

Deşi fizic mă bănuiesc de o sănătate destul de solidă, problemele sunt la mansardă. În sprijinul acestei afirmaţii am dezvoltat o teorie care te va face să-mi dai dreptate. Vorbesc despre faimoasa necunoscută Teorie a fricii de succes. Da, chiar aşa. Din păcate nu eşti primul creier care o receptează. I-am mai zis-0 lui Del şi Goofy, amândoi prieteni de ani de zile. O afli şi tu pentru că astăzi am un acces de sinceritate deosebit de puternic.

Să trec la subiect. Este vorba despre modul în care noi, oamenii, percepem fericirea, adică prin comparaţie. Ştim când e bine doar pentru că am avut parte şi de mai puţin bine, adică rău. Astfel, căutăm să ne mai fie bine. Satisfacţia e şi mai mare deoarece e mai greu. De aia e şi mai uşor să fii sau să faci ceva rău decât invers. Teoria fricii de succes susţine că nu facem tot ceea ce ne stă în putere ca să fim feciciţi deoarece ne este teamă că vom reuşi. (Oricum fericirea este de căcat. Vei înţelege de ce spun asta dacă vei continua să citeşti.)

Cred că asta ţine de schimbare şi de faptul că nu ne convine să facem astfel de gesturi, la nivel de schimbare, deoarece pătrundem pe teritorii noi şi acolo vom da de probleme noi. Când nu reuşeşti în nimic eşti obişnuit cu starea asta de fapt, a păgubosului, ştii la ce să te aştepţi iar noutăţile sunt prea puţine. Binele este oricum o chestie prea relativă ca să fie luată în seamă, deoarece se demonetizează prea uşor.

Hagi Tudose din nuvela ominimă a lui Delavrancea a intuit perfect chestia asta în „bucuria obiectului cumpărat”: „Dacă ai simţit bucuria, de ce să-l mai cumperi?”. De câte ori n-ai visat, „ai ars” să ai ceva şi după ce ai intrat în posesie să preţuieşti acel CEVA doar pentru o perioadă scută de timp, ca după aia să fie acoperit de praf şi indiferenţă?

De la caz la caz, CEVA-ul poate fi însufleţit sau nu. În principiu, ideea de bază ar fi că fericirea sau starea de bine au valoare doar în compania antitetică a sentimentelor sau stărilor corespunzătoare. De aia şi-n Matrix zicea agentul Smith că au picat recolte întregi de baterii umane după ce au implementat programul Paradisul terestru. Normal, dacă totul era numai lapte şi cu miere… Expresia „a nu mai putea de bine” este absolut adevărată.

Teoria fricii de succes are dreptate tocmai pentru că provine din însăşi eşenţa resorturilor intime ale caracterului uman. Dacă trebuie să te străduieşti ca să ajungi la fericire, trecând prin o serie de succese, doar ca să realizezi că fericirea e de căcat şi se destramă la fel de inevitabil ca fumul de ţigară, de ce să mai depui efortul?

Da, ştiu că Pasteur n-ar mai fi descoperit laptele pasteurizat dacă ar fi gândit aşa, dar nici Oppenheimer n-ar mai fi dăruit lumii bomba atomică. Dacă vrei să intri în polemică vizavi de chestia asta, las-o baltă. Curiozitatea este altă mâncare de peşte. Asta e la fel de real ca faptul că faci din plăcere ceva doar pentru că nu TREBUIE să faci acel lucru.

Din momentul din care hobby-ul devine o chestie la nivel profesional, adică obligatorie, se duce dracului cel puţin jumătate din plăcere. Îţi place să fuţi, dar ia joacă în filme porno ca să vezi că nu mai e aceeaşi chestie. Închei cu o piesă a unui chel din Paraziţii, intitulată Dacă eram…

Cred că e un mare căcat de câine că fiecare se pregăteşte pentru o singură meserie sau profesie, mai ales în stilul nostru specific românesc. Te prefaci că te faci ceva, la nivel de devenire profesională (la naiba, iar citez din -ahem!- Iliescu), dar de fapt te faci ce vor babacii, ce e la modă, ce zice lumea că e onorabil sau profitabil să fii şi aşa mai departe.

Nu-s din ăla la care îi pute România, dar am cunoscut americani care au schimbat o gaşcă de ocupaţii până ce au găsit ceva care au considerat că li se potriveşte sau măcar pot suporta să facă mai uşor decât altceva. Statiticile dovedesc faptul că cele mai căutate şi bine remunerate meserii din zilele noastere nici măcar nu existau cu un deceniu în urmă.

În acest spirit propun meseria de nuntaş. Da, de ce nu? Curvele şi crâşmele aduc venituri constante de mii de ani. Nunţile sunt un domeniu exploatat doar de popi, lăutari şi restaurante. Nuntaşul profesionist ar trebui să fie o persoană care să fie omologul animatoarelor din cluburi. Ar instiga invitaţii la dans, ar mânca, ar bea, ar molipsi „lupii”  de bună-dispoziţie şi ar „ridica masa” la final. Totul pe banii mirilor.

Nuntaşul profesionist ar avea firmă cu un singur angajat, un CV cu referinţe de la mirii ale căror nunţi le-a deservit, şi ar renegocia onorariul dinainte stabilit dacă ar trebui să facă şi sex cu vreo domnişoară de onoare, să acorde prim-ajutor socrilor care nu ţin la băutură sau să negocieze cât mai profitabil pentru mire recuperarea miresei la ora fatidicului furt nupţial etc.

Nu-ţi fă iluzii că asta e meseria ideală. Adu-ţi aminte de exemplul cu filmele porno şi nu uita că futaiul e mult mai distractiv decât o nuntă. Sper că cele aberate aici te-au făcut să uiţi de absenţa mea nemotivată din mediul virtual. A, ba absenţa mea e motivată. Am fost prea ocupat să fac ceva: nimic.  Tu nu mai sta să citeşti căcaturile astea. Fă ceva! Pa.

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. bubulina
    Aprilie 22, 2010 la 5:18 PM

    domnu blogomAn ne bucuram de prezetna

  2. Aprilie 18, 2010 la 9:48 AM

    am incercat 6 meserii diferite in 7 ani….toate-s nasoale, in pizda ma-sii!!
    o chestie mi-a placut mult totusi….pauza intre 2 meserii….cand am fost somer vreo 7 luni odata…..ceva minunat sa stai acasa si sa-ti aduca postasul paralele in fiecare luna….putine, dar indeajuns de tigari si bere….daca faci economie!
    fuck work!

    • Aprilie 18, 2010 la 9:15 PM

      Ştii că zici bine? Cred că am să îmi calc pe nas şi am să profit şi eu de „chaumage”, ca să mă exprim mai delicat… 😉

  3. Aprilie 15, 2010 la 6:09 PM

    bine ai revenit….

    • Aprilie 15, 2010 la 6:55 PM

      Spank you very much! Stai să vezi că mai vine o postare. Şi eu mă mir, dar ce să-i faci? Today it is a good day for… blogging!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: