Miky roast

Băgarea de seamă a definit la începuturi grija şi atenţia dar sensul pe care l-a căpătat sintagma s-a schimbat în ultima decadă. A te băga în seamă înseamnă a-ţi da importanţă atunci când nimeni nu o face. E ca o labă a orgoliului. Lăbari au fost, lăbari sunt încă, de aia şi expresia şi-a păstrat noul sens. Sunt şi onaniste. Oh, da! Sunt şi se bagă în seamă precum musca-n curu` calului, adică fără invitaţie.

La roast-ul de astăzi o am ca invitată pe Miki (un soi de avorton care a ieşit blogărizdă, că altfel nu pot să o numesc), care şi-a câştigat intrarea în această categorie pentru că s-a băgat în seamă. Nu oricum, ci de-am boulea. Pardon, ca vaca. Un fost coleg de fuckultate are un blog în care îşi revarsă prea-plinul sufletului şi al talentului cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Cum îşi administrează el aceste daruri e treaba lui, că e major şi vaccinat, dar ceea ce scrie acolo încântă un număr de oameni care îi sunt mai mult sau mai puţin necunoscuţi. Aceştia lasă comentarii, semn că omul nu predică în pustie.

Tipa asta -cu prea mult timp liber la îndemână pentru binele ei- s-a băgat în seamă pe blogul propriu cu aproape zero comentarii, vizavi de lucruri cu care nu are nicio treabă, în ciuda faptului că Adrian a arborat sub titlul blogului său avertismentul „exerciţiu de pesimism….nerecomandat persoanelor sub 18 ani….sau celor slabi de înger!”, iar mai jos va suporta consecinţele. Let the roast begin!

Ars onanica

Tocmai când credeam ca România duce lipsă de frustrate nefutute care să fie sclave în IT, imi ajung ochii (pur întâmplător) pe blogul unei talentate, pe care mama ei nu a ştiut că a făcut-o genială. Muhaela Gruia, autointitulată chocolate-scented (de la cum mai ştie ea că mirosea pielea unuia care şi-a făcut pomană cu un pitty-fuck la adresa ei) şi dark blue (de la cripticitatea şi tristeţea metafizică pe care o emană geniul ei tutelar de intern girl). Această Bilă Gates-wannabe mi-a încântat fireşte diafragma, provocându-i spasme involuntare de la hohotele de râs, întreaga jumătate de oră din după amiaza de joi cu dejecţiile ei mentale pretenţios-intelectuale, dar pline de frustrări refulate şi foliculină bâhlită.

Se strica asfaltul primavara, dupa o iarna cu multa zapada,

Ceaiul de tei ajuta cand nu poti sa adormi,

Te trezesti cateodata fericit si alta data trist,

Firefox imi da erori pe site-urile cu multe imagini,

Nu exista un loc in care sa cumperi inghetata de ghimbir si scortisoara,

Au pufuletii forma pe care o au,Se formeaza ceata,Apar migrenele si cum se trateaza,

Vor sa creeze bosonul Higgs si cum are loc procesul,

Te indragostesti de o anumita persoana,

Orhideea mea s-a scuturat si nu i se intampla nimic de cateva luni,

Se numeste martipan si nu altfel,

Cateodata conjunctivul lui ‘a fi’ are doi ‘i’, si cateodata doar unul,

Zapada actioneaza ca izolator termic, desi e compusa din gheata,

Trece semnalul wireless prin pereti si merge mai bine cu fereastra deschisa,

Rosu si verde sunt culori complementare.

Observăm aşadar stilul simplu, banal, şi înclinaţia spre crearea unei aure de enciclopedizdă (care ar trebui să atragă sexual eventuali parteneri de rut şi care aduc blogului, per total, un plus binevenit de spoială de cultură şi mister puber).

Ei, iată un titlu de post pe care (vorba singurei mele prietene, care nu a reuşit să slăbească la fel de mult ca şi mine şi o iau la remorcă prin oraş ca să facă masculii comparaţie şi să mă aleagă pe mine) nu credeam să-l văd formulat vreodată! Şi, deloc surprinzător, această tânără speranţă a IT-ului românesc nu are deja un cerc de fini comentatori ai operei sale, în ciuda faptului că a scremut două bloguri,  la fel de necitite.

Dar ca orice talent tulburător, Muhaela (sper să-mi ierte îndrăzneala de a-i spune pe nume) nu atrage din păcate şi invidioşi ce nu pot înţelege şi aprecia valoarea. De ce? Pentru că nu o citeşte nici dracu`. Păcat!

Şi fiindcă darul informatic al acestei fiinţe trebuia cultivat, ea nu se teme să experimenteze şi în limba engleză, pe ţarina aridă a Microsoftului. Dintr-o vremelnică frecăngeală a coatelor pe birourile de acolo i-a fătat capul ideea să se laude că jenantul ei blog, ridicat întru slava nefolositului Outlook şi a ciuciului de Windows Şepche, a fost fruncea într-un concurs de vizibilitate web, fapt pentru care a şi primit ca şi premiu un mouse. Uau, ce cadou deosebit pe care nu şi-l putea cumpăra şi singură! Ce nu înţeleg eu este cum căcat s-a produs minunea asta, de vreme ce colea nu are decât câteva comentarii decât la 3 posturi din 19 şi alea dubioase!  Câţi nerds intră pe un blog despre ei şi să nu zic „negri ţi-s ochii”? No comment.

I’ve created this blog in order to keep track of my activity as an intern at Microsoft GTSC. Hope you’ll enjoy reading and please, feel free to comment. I welcome your feedback 🙂

My next post is gonna talk about some other cool ways of spending your time at Microsoft. Just wait and see. And don’t be afraid to comment 🙂

De unde deducem că a fi o persoană de tot rahatul, cu talentul de a îndepărta şi plictisi oamenii, nu are graniţe lingvistice. Şi ar fi păcat ca lumea întreagă să nu se bucure de această tânără fată bătrână. Pam-pam!

Postat de miky at 6:00 PM

Anunțuri
Categorii:Oameni la rotisor
  1. miky
    Aprilie 16, 2010 la 11:24 AM

    Blogul meu e personal, nu il promovez nicaieri, nu ma intereseaza (si nu te intereseaza nici pe tine) cati cititori am. Despre blogul MS, iarasi, nu e cazul sa-ti dai cu parerea daca nu stii cati cititori am avut. In al doilea rand, argumentele tale ad hominem ma lasa rece. In al treilea rand, nu trebuie sa fii bucatar ca sa-ti dai cu parerea despre pizza; eu imi asum parerea, asa profana cum e ea.

    • Aprilie 16, 2010 la 2:52 PM

      Absolut de acord. Nu-mi place să mă repet, dar orice acţiune are consecinţe. Te-ai băgat aiurea şi ai plătit preţul. Oricum, modestia îţi stă mai bine. Keep up the good work.

  2. Aprilie 15, 2010 la 9:11 PM

    hehe…..vad ca te-a etuziasmat prostia damei
    chestiile astea ar trebui sa te lase rece…..cum sunt cacateii aia de caine de pe trotuar seara, cand vii de la serviciu….ii vezi, iti intorci privirea si ii ignori….si-ti vezi de drum spre casa

    • Aprilie 15, 2010 la 11:54 PM

      Ştiu prietene, dar şi când căcaţii scriu în loc să pută… toleranţa mea are şi ea o limită. Critica este o treabă constructivă, dar dacă e să cazi, măcar să cazi de pe un cal bun nu de pe o balegă ifosită care nu ştie câte urechi are dar s-a trezit din somnul raţiunii cu ideea că are opinii bune de publicat. Când postezi îţi asumi şi consecinţele. Let that be known!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: