Prima pagină > Ingrediente pentru SUC > Dragostea creştinească sau „De ce ne iubim aproapele?”

Dragostea creştinească sau „De ce ne iubim aproapele?”

Se spune că atunci când iubeşti pe cineva, îi accepţi defectele, treci cu vederea impoliteţile şi nu încerci să îl schimbi. Noi suntem români şi ne iubim semenii aşa cum sunt ei, deşi nu de multe ori strâmbăm din nas la defectele conaţionalilor.

Vara, când neronii fac pluta de căldură, cine dintre voi a avut atâta putere cât să îl roage pe individul lac de sudoare care a împuţit tot tramvaiul, deşi tocmai a urcat, să se împrietenească cu săpunul ? Nimeni, corect? De ce ? Pentru că inconştient, dragostea faţă de fratele român, care tocmai a ieşit de la muncă şi a tras trei rachiuri şi cinci beri, vă opreşte să-l mustraţi. Îl iubiţi aşa puturos şi chercehelit cum este, fără să încercaţi să-l schimbaţi.

La noi, în Iaşi, lumea preferă să se sufoce în mijloacele de transport în comun decât să deschidă o fereastră. Poţi să transpiri ca în saună, să îţi sfârâie ochelarii de soare pe nas… degeaba. Persoana care stă lângă fereastră se va uita la uita la moaca ta suferindă şi rugătoare ca şi cum ar spune : “Juriul nu este impresionat!”. Întotdeauna când vrei să deschizi o fereastră sau o trapă de cupolă, se găseşte câte o femeie să urle: “-Închideţi geamul, că se face curent ! Am un copil mic !”. “-Ştiu! De aia am şi deschis fereastra cocoană: Aruncă-l ! Scapă de el ! Vom avea aer.”

Consider mjloacele de transport în comun adevărate teste de dragoste frăţească şi creştinească, pentru fiecare dintre noi. Ca să fim sinceri cu noi înşine, recunoaşteţi când aţi oferit ultima oară locul unei alte persoane, în afară de prietenă ? Aha ! Atunci când aţi privit gânditor pe fereastră, deşi simţeaţi privirea împungătoare a doamnei cu „liber pentru pensionari”, nu aţi fost admonestat pentru lipsa celor şapte ani de acasă, pentru că şi cei cu un picior în groapă încă respectă legea dragostei de neam şi ţară. Cel puţin unii dintre ei.

Oamenii bătrâni au percepţii extrasenzoriale foarte puternice. Aşa se explică de ce unii mai „fac gură”: pentru că simt moartea aproape şi în agonie, încalcă regulile vieţii. Tot aşa se explică cum ştiu ei la care coadă să se aşeze şi cât timp să îşi lase plasa acolo.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: