Prima pagină > Uncategorized > Copilaşi galbeni de graşi, dar fericiţi

Copilaşi galbeni de graşi, dar fericiţi

Îmi aduc aminte de copilărie şi fac o comparaţie cu piticii din noua degeneraţie. Cred că eram mai fericit, deşi nu aveam atâtea jocuri sau jucării. Nu vreau nici să mint, de aia am să recunosc faptul că până pe la vreo 9 ani am avut în posesie vreo doi saci cu jucării. Unul la ţară, la bunici şi unul la oraş. Cel de la bunici stătea cuminte în cămară şi adăpostea, claie peste grămadă, jucăriile expulzate din sacul orăşean. Jucăriile cele mai frumoase erau alea chinezeşti, cu cheiţă sau cu baterii. Restul proveneau din oferta librăriilor şi erau autohtone. Cele mai preţuite piese ocupau loc într-o vitrina cu raft, în camera mea, pe care trona televizorul marca Opera, al cărui buton de pornire era mereu ţinut apăsat de un băţ de chibrit sau de o scobitoare, din aia lată, cum nu se mai găsesc acum. Chiar dacă aveam o mică avere în materie de jucării, acestea nu erau scoase din sac decât atunci când primeam musafiri, adică prieteni care mă vizitau când era urât afară. În rest, joaca se desfăşura în aer liber. Trebuia să vin acasă doar ca să mănânc şi să mă schimb, dacă îmi murdărisem hainele. Jucăriile care erau scoase afară făceau iarăşi parte din două categorii: de jucat pe ciment sau asfalt şi de jucat la nisip, lut, în praf sau pe iarbă. De multe ori fiabilitatea scăzută făcea ca drumul jucăriilor de la asfalt la lut să fie foarte scurt şi până seara nici nu mai ajungeau în casă. Se stricau. Nu erau computere ca să jucăm quest-uri dar aveam treabă cu „de-a v-aţi ascunselea”, iar în loc de shootere aveam „pac-pac” sau ne „împuşcam” cu cornete din hârtie, suflate prin ţevi de PVC procurate cu şpagă de la lucrătorii buni de gură şi răi de muncă, de pe şantierele de contrucţii. Deşi n-am beneficiat de tărâmul lumilor virtuale decât prin ultimii ani de gimnaziu eu cred că nu duc lipsă de fantezie şi imaginaţie. Tatăl meu a dus vaca de lanţ în copilăria şi din câte ştiu eu, în afară de „ţurca” şi „poarca” nu a prea jucat mare smântână, dar e mai amuzant şi mai plin de imaginaţie decât mine. Plozii din ziua de azi au scandal cu babacii pe tema generation gap şi dacă îi prinde interiorizarea ascultă Tokio Hotel şi se pun pe bocit cu freza între ochi. Se zice că puştimea copiază comportamentul văzut în casă şi asta îmi aminteşte de o fază surprinsă la piticii din blocul părinţilor mei. O fetiţă de vreo cinci anişori se juca împreună cu un prichindel cam de acelaşi leat. Ea îi zice: „Hai să ne jucăm de-a mama şi de-a tata”. El întreabă: „Cum?”. Răspunsul vine implacabil: „Păi eu fac mâncare, tu vii beat, ne certăm, tu mă baţi iar eu plâng şi te ameninţ că iau copiii şi plec la mama acasă”. Trist dar adevărat. De aia mă mir că avem o degeneraţie următoare mai populată de trişti decât de beţivi. Am găsit pe net o jucărie deosebit de educativă, concepută pentru fetiţe.

Cică nu ar fi chiar foarte pe bune, că e posibil ca jucăria să nu fi ajuns pe rafturile magazinelor de jucării. În fine, se prea poate ca totul să fie o farsă. Chiar şi aşa, cred că ar fi destul de nasol ca prinţesele cu muci la nas să se joace cu aşa ceva. Ar mai mira pe cineva dacă în clasa întâi s-ar găsi vreo copiliţă să îşi exprime dorinţa de a deveni dansatoare la bară când va fi mare? Înclin să cred că nu. Oricum trendul actual este ca băieţii să devină fotbalişti, iar fetele să ajungă vedete de televiziune, pentru ca să poată fi neveste sau amante de fotbalişti. Foarte tare! Când aveam şi eu mucii cravată toate colegele doreau să se facă doctoriţe, învăţătoare, inginere etc. Niciuna nu visa să fie curvă.

Colegii ţinteau la meserii cel puţin la fel de nobile. Unul nu spunea că vrea să îşi câştige existenţa dând cu prostu-n minge până la pensie! La dracu,  acum nici pensie nu cred că o să mai existe. Şomajul deja s-a cam dus, dacă nu sunt prea pesimist. De fapt sportul era o chestie cu care puteai să te mândreşti atât de puţin încât dacă cineva se lăuda că are zece pe linie la Educaţie fizică mirosea a prost de la distanţă. Profu` de sport se lăuda că el e cel mai deştept din cancelarie, deorace făcuse trei facultăţi: Educaţie, Fizică şi Sport. Dacă 10 la sport asta era singura laudă a vreunui coleg, era grav. Omul în miniatură devenea proscris şi se ducea să plângă pe terenul de sport. În ciuda tristeţii, frizura nu îi acoperea chipul şi nici antebraţele nu-i erau brăzdate de zgârieturi de lamă. După aia îi trecea. Avea neapărat o ocupaţie şi nu îşi mai bătea capul. Ăştia mici din ziua de azi au o tendinţă tare nasoală de a deveni mari. Nu mă refer la creşterea în înălţime ci în lăţime, adică la predispoziţia spre obezitate. Şunculozitatea este invers porporţională cu decenţa, bunul-simţ şi conştiinţa de sine.

Altfel nu văd de ce fetele cu forme mai mult decât rubensiene s-ar încăpăţâna să îşi poarte la vedere ombilicul osânzos. Vara trecută m-a convins de faptul că simţul modei nu există la prospătura din ţara noastră. Avem doar moda. Nu contează dacă eşti cât China. Se poartă tricoaie cu buricul gol? „-Poartă fahtă şi tu, că doar nu eşti mai proastă!” Câteodată îmi doresc să se poarte sinuciderile în masă, dar ştiu că trag nădejde degeaba. De aia prefer să trag o înjurătură, cu voce tare sau în gând -în funcţie de anturaj- şi să merg mai departe. Degeaba mă oftic eu că puştimea din noua degeneraţie e îndobitocită, dacă are modelele astea tâmpite, cunoscute de toată lumea. Aici mă refer în general la oamenii proşti şi nesimţiţi. În particular la manelişti şi curvele penale care se dau măicuţe. Mie nu-mi plac curvele. Eu le iubesc. Curvele cinstite, adică alea care fac sex de plăcere şi recunosc asta. Curvele penale sunt alea de au luat autograf oral de la echipe de fotbalişti, ciurde de directori, hoarde de impresari, batalioane de gradaţi şi `jde mii de bişniţmani, dar nu recunosc. Ele nici n-au înghiţit, nici gura nu le miroase. Abia acum mi-am dat seama cât de lungă e postarea asta. E obscen de lungă, aşa că am să pun punct aici.

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: