Ce-a auzit urechea

Autogara Suceava. O tipă este acostată de un bărbat de vârsta lu` ta-su. Omul o cunoştea încă de când fata n-avea păr la… subsuoară, n-o mai văzuse de un car de ani şi a mitraliat scurt două întrebări esenţiale şi o laudă.

“- Vai Cipriculina, ce mare şi frumoasă (a se citi bună de… măritat ) te-ai făcut! Ce mai faci tu, ce mai fac părinţii?”

În mod firesc ne gândim un pic înainte să răspundem, mai ales când suntem luaţi pe nepregătite. Puţuruşca n-are nici o ezitare şi în stil tocilo-maniac, dă drumul la răspunsurile corecte, repetate cu atâta sârg, singură, sub pătură.

“Părinţii bine, pe acasă. Eu sunt studentă la Medicină, anul doi, la stat, învăţ bine şi acuma mă grăbesc ca să nu pierd autobuzul. La revedere şi să o salutaţi pe Mirandolina din partea mea.”

———————————————————————————————–

Tren personal. Vagon fără compartimente. Lume… multă, că altfel nu pot ca să spun. O femeie de la ţară explică despre problema ei cu o rudă. Cam bolnavă. Cu capul. Vinovatul fără vină fusese la “beroul de hălicăpaţi”  de unde s-a întors cu veşti bune. Cetăţeanca urma să îl viziteze la “găsoniera” în care locuia acesta.